[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Iubitul Domnului, hai să fim înţeleşi. Ce ne arăţi tu acolo în poză, s-a petrecut cum bine spui, în primele secole creştine. Când încă eresul romano-catolic nu era ieşit din Biserica Creştină. Atunci era o singură Biserică Creştină. Atunci da, erau pustnici. Când s-a început erezia, s-a dus şi pustnicia catolică pe apa sâmbetei, adică nu a mai existat.
Dacă-mi arăţi un pustnic romano-catolic, trăind doar el singur, afară de orice ordin, în ascetism, pustnicie, îţi sunt recunoscător, merg să vorbesc cu el. Numai arată-mi-l, că nu-i.

Da, pustnicii apuseni, de care vorbeşte Sfântul Ioan Casian, erau ai Bisericii Creştine, când erezia romano-catolică nu ieşise încă, iubitul Domnului, înţelegi? Toma de Aquino, (aflat în eresul romano-catolic, deci nu e sfânt) nu trebuie să se refere la ce "e de preferat". Toma vorbeşte chiar şi de eleganţă. Cine-a mai pomenit aşa ceva? În monahism, nu mai ai voia ta, cu atât mai mult în pustnicie. E ascultare, e sărăcie şi feciorie, nu mergi acolo să trăieşti în puf, ci să-ţi jertfeşti viaţa pentru oameni şi pentru preadulcele Hristos. Nu să ai de unde alege ce să faci, cum să faci, ca în ordinele ersului romano-catolic, nu-i voie aşa ceva. De ce spun asta? Pentru că şi azi, e la fel ca în primele veacuri creştine, în creştinismul original, autentic. Lucru care la erezie, nu mai e.

Călugării hagiografi erau creştini. Şi-atât. Nu se pomenea pe-atunci de catolic şi ortodox, căci încă erezia romano-catolică nu era înfiripată.
Da, iubitul Domnului, toată lumea a trăit în comuniune cu episcopul Romei, până când, întro zi, episcopul Romei nu a mai vrut să trăiască în armonie cu nimeni. Să acum să fiu ironic puţin, şi-a luat jucăriile de supărare, a declarat anateme în dreapta şi-n stânga, s-a numit urmaşul lui Petru şi locţiitorul lui Hristos pe pământ (luând locul Duhului Sfânt prin delcaraţia asta) şi a spus tuturor, că cine nu ascultă de el, îl ia naiba, că Dumnezeu nu îl va mai lua, că vorbeşte el cu Dumnezeu şi rezolvă treaba. Hai să fim serioşi.

Iubitul Domnului, ia seama bine la cuvintele ce îţi scriu acum, fi cu trezvie şi băgare de seamă la ce spun, căci îţi spun Adevărul: Aruncă ereziile şi vino acasă. Leapădă întunericul cu care ai fost învăţat şi vino acasă. Te aşteaptă însăsi Treimea Sfântă. Botează-te creştineşte, Împărtăşeşte-te cu Sfintele şi de viaţă făcătoarele, nemuritoarele lui Hristos Taine, Trupul şi Sângele Lui, şi propovăduieşte şi mărturiseşte pe Adevăratul Hristos până la ultima răsuflare de viaţă şi ultima picătură de sânge. Amin. Căci dacă te vei înverşuna cu tărie împotriva Mielului, şi nu vei dori Adevărul în viaţa ta, îţi va răspunde la Judecată Mielul, împotriva căruia erezia romano-catolică luptă şi îţi va zice: "Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor." (Matei 22, 13) la viermele neadormit şi la focul care nu se stinge, în iad. Nu în purgatoriu, că nu există aşa ceva. În iad, unde viermii îţi vor mânca la nesfârşit trupul tău, cel înviat întru osândă, şi în puroi viu vei sta pentru veşnicie. Aşa că hai acasă, iubitul meu frate. Nu mai sta în erezie, te rog şi te implor. Te iubesc. Şi infinit mai mult ca mine, Hristos te iubeşte. Dar nu te bagă cu forţa în Rai sau în iad. Hai acasă. Cât încă mai e timp.

Bucurii.