Citat:
Īn prealabil postat de Mihnea Dragomir
Parerea mea este ca rudele (sotia, in primul rand) au facut foarte bine respectand ultima dorinta a celui mort. Asemanarea cu copilul care cere otrava nu rezista. Mai intai, noi nu vorbim aici de un copil, ci de un adult care a facut o alegere libera. Pe urma, in timp ce otrava omoara un om viu, noi nu stim starea sufletului celui plecat.
Mereu i-am admirat pe oamenii care urmeaza o alegere, fie ea si proasta, pana la ultimele ei consecinte. Unii ar putea numi asta incapatanare, eu o numesc consecventa. Sergiu Nicolaescu a murit asa cum a trait: ca un comunist. Un om care a sprijinit regimul comunist prin activitatea de o viata, care si-a asumat cu curaj ateismul, care nu s-a dezis niciodata. In comparatie cu asta, comunistii care aleg sa fie inmormantati crestineste sunt, pentru mine, ceva de neinteles.
|
Ciudat se vede lumea prin ochelarii "catolici"!
Nu sunt de acord cu acest punct de vedere, mai ales cu ultima parte a raspunsului. De parca a fi comunist inseamna mai mult decat a fi om. Ori omului ii mai vine mintea la cap in ultima clipa. Cunosc destul de multi oameni, care in ultima clipa s-au intors cu fata spre Dumnezeu, acceptand spovedania si impartasania. Ori se stie ca Dumnezeu ii primeste si pe cei dintai, si pe cei din ceasul al 12-lea. Se spune ca Dumnezeu il iarta pe sinucigasul, care in timpul caderii in gol regreta fapta sa. A fi batos in fata lui Dumnezeu pana in ultima secunda, e o prostie si fiecare da socoteala pentru alegerile sale.
Dam socoteala si pentru incuviintarea la o alegere proasta; asa ca dragi colegi de forum, atentie la cele cu care sunteti de acord, caci s-ar putea sa suportati consecintele incuviintarii la acele fapte, neacceptate de Biserica.