Citat:
În prealabil postat de Yasmina
Degeaba ii dati peste nas Laurei ca nu are experienta si varsta necesara pt a se amesteca in discutie!
Ceea ce este de admirat la o tanara ca ea este tocmai credinta mare si sprijinul pe care si-l pune in Dumnezeu;credinta care multora de varste diferite lipseste cu desavarsire sau este o credinta de suprafata.
Varsta si experienta nu inseamna mai nimic daca nu ai cules roade duhovnicesti dealungul vietii si desigur nu cantareste mai mult in fata unor copii credinciosi.
Aici vorbim despre credinta,nu despre experienta in relatia de cuplu,cum sa dragalesti barbatul sau cum sa pregatesti cina.
Desigur ca sotiile cu ceva experienta au o anume intaietare in aceste subiecte si ar fi de dorit sa ceri sfaturi gospodaresti unei femei cu experienta decat unei tinere necasatorite...
Insa in subiectul de fata,nu se cereau sfaturi gospodaresti!
|
Nu te supara, dar aici nu este vorba de a masura credinta cuiva. Chiar as spune ca nu vorbim aici de credinta, sau nu asta este problema principala.
Aici se discuta de probleme de infertilitate, de nastere sau adoptie de copii, de lucruri delicate, de relatii in cuplu (caci infertilitatea afecteaza si cuplul si iubirea si tot).
Si nu e vorba nici de pregatitul cinei.
Nu contesta si nu se leaga nimeni de anumite calitati si de credinta Laurei, dar aici nu se pricepe. Sunt lucruri mult prea delicate, individuale.
Si sfaturile ei nu sunt potrivite.
Si are tendinta sa judece (mult prea aspru) lucruri si oameni pe care nu-i cunoaste. Nu mi se pare corect in speta sa vina sa critice credinta sau comportamentul oamenilor care nu au copii si sa le puna ca motiv pentru lipsa copiilor.
Ca sa ma intelegi mai bine, este ca si cum m-as apuca eu acum aici sa critic pe unul pentru educatia copilului sau. Nici n-am voie, sa vezi ce sar parintii pe mine, sau sa dau sfaturi legate de sarcina, nastere si alaptare.
Eu, persoana care nu stiu ce inseamna asa ceva, neavand copii.
Ma doare felul in care scrieti voi pe forum (voi fetele foarte tinere). Aveti ceva duritate care nu stiu de unde vine la varsta voastra.
Nici preotii nu discuta asa, mai ales in situatii asa delicate. Nu dau sfaturile pe care le scrie Laura. Chiar nici nu prea se amesteca, pentru ca nu stiu nici ei.
Mai ales ca e vorba de situatii individuale (varsta, problematica). Te stiu daca si cat esti de credincios. Te vad/stiu cel fel de om esti.
N-am intalnit preot sa dea sfaturi ca Laura.
Dar o respect si i-as cere si respecta sfatul in probleme de varsta ei. Am facut aici niste cursuri speciale, in care am avut colege si colegi foarte tineri (de la 19 ani in sus) si m-am pus la mintea lor si i-am intrebat si ne-am ajutat reciproc. Si ne-am respectat reciproc.
Si imi pare rau daca tu spui si crezi ca varsta si experienta de viata nu valoreaza nimic in fata unor copii. Este trist.
Repet: nu e vorba sa ne masuram credinta. Si si aici totusi varsta si experienta de viata isi spune cuvantul. Depinde mult prin ce suferinte a trecut un om chiar si in credinta.
Este dureros ce spui aici. Dar poate mai apucam sa mai vorbim asa dupa vreo 20 ani, sa vedem daca mai ganditi la fel. Chiar in credinta.
Eu nu am nimic cu voi si nu mi-am permis sa spun nimic rau, dar ceea ce am citit aici chiar ma doare rau.
P.S Acum ti-am citit si ultimul mesaj. Si tu judeci si gasesti motive mai grozave. Ce sa mai spun?
Eu nu stiu unde sunt acei copii aruncati pe campuri si in boscheti. Copiii sunt dati la orfelinat, sau raman in spitale/maternitati. Primii sunt dati foarte greu in adoptie. De ultimii sa nu mai vorbim. Copii mici sau bebelusi se dau la cei foarte tineri. Voi aveti sansa sa-i luati pe acesti copii. Noi nu.
Cat despre cuplul care a adoptat copii unor parinti aflati in puscarie. Nu stiu ce fel de parinti sunt. Dar e bine si frumos ca acei oameni i-au adoptat. Ramane dew vazut cum vor evolua. Eu le doresc acelori oameni sa fie copii buni, sa se bucure de ei.