Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Creștinismul consider că are nevoie mai mult de trăire decât de vorbire. Prea ades ajungem la „certurile de cuvinte” pe care Apostolul ne spunea să le evităm.
Iar dacă noi suntem în Biserica cea una, înseamnă că numai noi Îl cunoaștem pe Hristos. Dacă așa este, atunci ceilalți trebuie să vadă asta la noi, să vadă lumina Lui, dragostea Lui, pacea Lui, într-un cuvânt, harul Lui în toate faptele și vorbele noastre. Asta e dreapta mărturisire.
Iar dacă nu putem face asta, poate ne lipsesec roadele Duhului Sfânt. Și fără ele nu ne putem socoti drept-măritori. Deci să lucrăm întâi, să le dobândim, ca să avem ce dărui, cu ce-i hrăni pe cei ce nu le au, pe cei flămânzi.
|
E adevarat si ce spui, dar e doar jumatate, sa ne amintim ca sfintii au fost marturisitori si cu vorba, nu doar cu fapta. la fel si Iisus, nu a facut doar minuni si a adus o viata sfanta, a si spus adevarul, unele foarte dureroase pentru evrei, dar spre binele lor.
Cum spuneam si intr-un mesaj de pe alt topic si gurusii par plini de iubire si bunatate, mai ales pentru discipolii lor. Iar oameni cumsecade sunt in toate religiile si pe tot globul. Noi avem exemple pe care le pot vedea ceilalti, inclusiv Lumina, sunt date de Domnul, minuni si sfinti facatori de minuni. Acestea sunt peste ceva normal, pe care le-ar putea vedea si la alte religii.
Problema e ca marturisirea trebuie facuta azi in special pentru ortodocsi, pentru ca multi au adoptat conceptii moderniste si seculare, nemaintelegand corect ce este ortodoxia si ce au spus sfintii. Iar accentul pe traire poate ajunge daca e inteles gresit in intelegerea prin prisma pietismului protestant (ajuns la noi prin ecumenism):
http://www.crestinortodox.ro/diverse...oxa-69434.html