Parintele Arsenie Papacioc recomanda rugaciune
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! Aceasta rugaciune ajuta credinciosul sa se afle intr-o prezenta continua
, atat de necesara si importanta pentru suflet. Despre rugaciunea dupa tipic Parintele spunea:
"Dupa ce isi termina rugaciunea aceasta dupa tipic omul se considera achitat de obligatia rugaciunii si se retrage fara nimic de la ceea ce ar trebui sa-l tina prezent. Daca ai rostit un Tatal nostru, daca ai citit un Paraclis si un Acatist e foarte bine. Dar ceea ce, de fapt, trebuie adus la cunostinta, pentru a se intelege, e prezenta inimii continua.
Adica sunt mai mult pentru o continua tresarire duhovniceasca. De aceea pot sa spun ca: orice clipa poate sa fie un timp si orice
suspinare poate sa fie o rugaciune. Suspinarea, insa, nu iti ia timp. E la indemana si angajeaza toata fiinta ta:
Of, Doamne!, si ai facut mai mult decat acela care a zis de zece ori Tatal nostru, il stia pe de rost si l-a zis repede. Nu aceasta inseamna castig duhovnicesc:
Am zis multe!. Stii ce faci dupa ce zici multe:
Doamne, am zis... si am depasit pe multi!
O rugaciune adanca inseamna o tacere adanca.
M-a intrebat cineva de cate ori sa zica rugaciunea, dupa ce un alt parinte ii recomandase sa o spuna de 1.000 de ori. I-am raspuns:
Sa zici o data si sa nu mai termini!. Iar cuiva care m-a intrebat:
Cate metanii sa fac in douazeci si patru de ore?. I-am raspuns:
Ai libertatea sa faci cate poti! Dar sa faci."