Citat:
În prealabil postat de ixlucian
Sunt intr-o pozitie neutra fata de incinerare.
Dar sa analizam putin cateva aspecte:
-credinciosii arsi mai inainte, martirii, din care s-a ales cenusa, ce vor face fara trupurile lor?
-cei care au murit in explozii, nu neaparat combustibile, ce vor face, avand corpurile pulverizate?
-orice parte a corpului uman se descompune si este procesata mai departe de microorganisme, atomii [materia] intrand in ciclul natural al elementelor. Vreti sa spuneti ca veti gasi corpurile intregi, sau cel putin oasele si dintii, atator oameni care au murit?
-nu se specifica nicaieri in Sfanta Scriptura, Noul Testament, o regula sau lege pentru corpurile celor decedati.
Acestea fiind zise, cine vrea sa se incinereze, nu are decat. Iar cine nu vrea, de ce sa mai faca din tantar armasar, comentand in necunostinta de cauza...
|
Daca ati fi cautat putin mai cu sarguinta, gaseati in Sfanta Scriptura:
<<Moartea este încetarea vietii pământesti a trupului, adică despărtirea sufletului nemuritor de trupul cel muritor, cum lămurit citim în Sfânta Scriptură, că trupul ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat; (Ecclesiastul XII, 7), ca să-si primească răsplata pentru faptele sale.>>
http://www.sfaturiortodoxe.ro/invata...ta-vesnica.htm
<<nceptia Bisericii Crestine
In Biserica Crestina, de la inceputurile ei, la Ierusalim, si pana in zilele noastre, singura ingrijire a trupurilor mortilor a fost practica inmormantarii. Aceasta practica au mostenit-o crestinii, de la evrei. Dupa marturia Vechiului Testament, mortii trebuiau inhumati (Fac. II, 7; XV, 15; L, 26; II Sam. XXI, 10; XII, 14; Regi II, 34 etc.). Este adevarat ca in Vechiul Testament se amintesc si unele cazuri de ardere, cum este, de exemplu, cea in care prietenii lui Saul au ars trupul mortului sa nu fie batjocorit de filisteni, dar acestea sunt exceptii de la regula generala. Ingroparea era socotita ca o datorie (II Sam. XXI, 10; Ez. XXXIX, 14), ca semn al iubirii (Fac. XXXV, 29) si al pietatii fata de cel mort (II Sam. II, 5).
Daca facem referire la Noul Testament, vom observa ca nici arheologia crestina si nici istoria nu ne arata vreun caz de incinerare in comunitatile apostolice si stravechi crestine. Aceasta se poate explica prin faptul ca trebuie sa fi existat o lege formala sau anumite dispozitii care prevedeau inhumarea mortilor crestini si nu arderea lor.
Moartea, in acceptia crestina, nu este nimicirea totala a omului. Prin moarte, trupul se preface in tarana, adica in elementul material din care a fost luat, dar sufletul nemuritor nu este atins de moarte. Insusi trupul, care se descompune, este pastrat pentru inviere. Trupul omului mort este vrednic de cinstire nu numai pentru ceea ce va fi, dar si pentru ceea ce a fost. Aceste ramasite omenesti, sfintite prin Botez si prin Sf. Euharistiei si celelalte Sfinte Taine, au fost templul Duhului Sfant.
Pozitia BOR
Biserica Ortodoxa Romana (BOR) considera ca orice practica in afara inhumarii este necrestina, sustinand ca prin Hotararile Sinodale din 1928 si 1934 se interzice asistenta religioasa in cazul incinerarii, dispozitii care se respecta si in zilele noastre.>>
http://www.ziare.com/social/religie/...titori-1210710