Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009
Sa imi fie cu ieratre , dar tinind cont de felul de a fi al dvs. , va pun o intrebare :
Va plac aceste lecturi despre personalitati din curiozitate, din dorinta de noutate si de noutate fata de patria mama, despre locuitorii ei , despre faptul ca nu suntem ultimii oameni din lume ca popor, etc , sau va plac din dorinta de a retine vietile si activitatile lor ca si element de culturalizare, de a-i cunoaste pt. a va servi ca model pt. dvs. insasi, pt. a le face cunoscute si altora performantele lor , pt a va stabili nivele de performanta si dorinta neaparata de a le atinge, pt. a va alege conduite si atitudini in anumite circumstante, precum ei procedau, pt. a va mobiliza mai bine de la o etapa la alta a vietii, pt. a va gasi o disciplina, o pasiune, o atractie fata de care sa va dedicati timpul liber , pt. a va crea , a va dezvolta sau cultiva dorinta catre studiu, observatie, cunoastere, cugetare, informare , permanenta ?
Eu cred ca daca asemenea biografii ne suscita interes doar din cauza curiozitatii , ca sa mai aflam inca ceva senzational, atunci folosul a unor asemenea lecturi este zadarnic sau nesemnificativ .
Dar daca dorim sa le urmam , desigur , dupa puterile noastre (ca si in cazul sfintilor) si la locul de vietuirea al nostru , atunci putem transforma zadarnicul (sau zadarnicia) in lucru de mintuire si in felul acesta semnificatia este cu totul alta !
|
Ipoteza asta mi-am pus-o si eu cu vreo doi ani in urma. Eram undeva in Sf. Gheorghe, in apartamentul unui cumnat, cu care m-am incins la o discutie ce parea sa nu se mai termine. In copilarie, el fusese ipodiacon, si multi din sat credeau ca va alege calea preotiei. De departe cred ca are o constiinciozitate cum nici macar preotii n-o au. Nu am cunoscut un om mai corect ca el, in toata lumea pe unde am umblat. Este inginer geolog, dar putea la fel de bine fi, profesor de matematica unde fusese olimpic din frageda tinerete, sau orice altceva, fiindca se dedica cu desavarsire oricarei pasiuni.
Discutia mea cu el era aceea ca, desi si-a petrecut atat de mult timp in Sf Altar si desi are un caracter pe care toti crestinii ar trebui sa-l aiba, cu toate astea, nu se poate lasa de fumat si nu merge la biserica... Si ne tot invarteam in cerc, aparent negasind sau neacceptand solutii si compromisuri. La un moment dat i-am marturisit: "La ce-mi foloseste mie acum, faptul ca mi-am pierdut mii de nopti citind carti in mare voga de autori celebri, in timp ce undeva, un altfel de literatura ar fi trebuit cercetata si care o descopar acum cand e deja mult prea tarziu? Simt ca tot acest timp a fost o mare risipa si am batut apa-n piua!?" Raspunsul lui m-a pus pe ganduri: "Noi suntem
lucratorii ogorului, cumnate. Crezi ca Dumnezeu, dac-ar fi vrut, nu ti-ar fi deschis de-atunci ochii catre ceea ce crezi ca ai pierdut? Dar... nu era timpul tau atunci. Un lucru sa-ti fie clar: daca n-ai fi citit "de toate", nu stiu daca ai fi fost in stare sa intretii o conversatie cat de cat interesanta cu cineva. Faptul ca noi doi acum, avem acest subiect de discutie, se datoreaza tocmai acelor carti!"
Acum nu vreau sa te contrazic... Dar atat timp cat omul este interesat de ceva "inteligent", poate ca nu e chiar pierdere se vreme. Parafrazandu-l pe cumnatul meu, poate ca nu e timpul ei, acum!...