A.
1. Se știe că evreii, dintr-o evlavie deosebită și chiar exagerată față de „numele” Iahve, refuzau să pronunțe în uzul curent acest „nume”, obișnuind să-l înlocuiască cu Adonay – Domnul. Doar arhiereul, odată pe an, la sărbătoarea Yom Kippur, rostea acest nume în Sfânta Sfintelor, dar și atunci într-o formă mascată, ca să nu fie ușor sesizabilă.[6] Se pare că această „evlavie” este pusă în legătură cu a treia poruncă din Decalog (cf. Ieșire 20:7), fiind dezvoltată după epoca lui Moise, mai ales în perioada inter-testamentară și în cea talmudică, dar care nu existat de la început, când încă fiii lui Adam „chemau numele lui Dumnezeu” (cf. Facere 4:26). Bineînțeles, aici apare și o altă întrebare: ce nume divin știau și chemau primii urmași ai lui Adam, dacă conform „martorilor lui Iehova” singurul „nume” al lui Dumnezeu este Iahve (Iehova) și el a fost descoperit lui Moise?
2. Sensul acestui „nume” este descifrat chiar în textul de la Ieșire 3:14 unde avem expresia ebraică: ani Yehieh așer Yehieh[7], care a fost tradusă în Septuaginta prin expresia: Ἐγώ εἰμι ὁ Ὤν = Eu sunt Cel ce sunt. Cartea Apocalipsei 1:4,8 ne dă și un sens eshatologic al acestei expresii: „Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine”, dar în teologia creștină (și chiar iudaică) a rămas ca sens de bază expresia: „Eu sunt Cel ce sunt”, adică Eu sunt Cel care Îmi am existența prin Mine Însumi, Cel care exist de Sine și prin Sine. Unii exegeți iudei tâlcuiesc acest nume și în sensul de „Eu sunt Cel [tot timpul și pretutindeni] prezent”, tâlcuire care poate fi acceptată, dacă ne gândim la contextul în care a fost spusă. Bineînțeles, cel mai important lucru pe care trebuie să-l observăm aici este faptul că „Iahve” nu este de fapt un nume propriu, ci numele unui atribut divin sau, cum spunea cineva, concentrarea într-o singură expresie (nici măcar nu într-un singur cuvânt) a celor mai concrete atribute divine. (Cf. Pr. David Pestroiu, Ortodoxia în fața prozelitismului „martorilor lui Iehova”, București 2005, p. 63.)
Cititi continuarea foarte interesanta si bine argumentata la linkul dat de mine.
Doamne ajuta!
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
|