Dragii mei, sunt foarte fericita! Cred ca am mai spus si inainte, cred ca Dumnezeu ne duce pasii pe drumul cel bun, totul este sa ne lasam purtati in acea parte... Si mie mi-a deschis o usa. Cineva, afland de problema mea, a actionat in primul moment in numele meu, si-a asumat raspunderea si si-a sunat preotul duhovnic cerandu-i permisiunea sa vin sa ma spovedesc la el. Pe mine m-a anuntat abia dupa aceea, ca parintele asteapta sa-l sun. Mai mult de rusinea acelei domnisoare (pe care abia o cunosc) si a parintelui am pus mana pe telefon si am sunat, si marturisesc ca la inceput chiar imi tremura vocea de spaima si nici nu mai stiam cum sa vorbesc, dar atata blandete am auzit in vocea acelui om, mi-a vorbit cu atat de multa caldura cand i-am explicat ca sunt speriata, ca m-a linistit pe loc. Mi-a spus ca ma asteapta cu drag miercuri, care e si prima zi din postul Craciunului... Si acum ma simt deja mai usoara, si mai linistita, si abia astept sa ajng la biserica aceea. E o biserica mica, dintr-un cartier, de care nici macar nu stiam ca exista. Dar sunt sigura ca va fi bine, si ii multumesc Domnului ca a facut sa se intample asa. Si va multumesc si voua, ca gandurile voastre bune mi-au dat puterea sa caut!
Si va rog sa ma mai ajutati cu un sfat, ca am uitat sa-l intreb pe parinte, si nici dansul nu mi-a zis nimic: nu am mai fost sa ma spovedesc decat inainte de sarbatori mari, cand oricum posteam... Acum, avanad in vedere ca nu e post in calendar, eu trebuie sa-l tin oricum?
|