[dobrin7m]

As dori sa postez aici o intamplare pe care eu am trait-o in urma cu un an.

Toata lumea stie ca Sfantul Munte Athos este Gradina Maicii Domnului iar, monahii din Sfantul Munte cinstesc pe Maica Domnului ca fiind

"Imparateasa Heruvimilor, imparateasa a toata faptura; camara intruparii lui Dumnezeu Cuvantul ! Usa Luminii, ca lumina cea neapropiata ganditoare prin ea a venit in lume. Usa vietii, ca Viata Hristos prin ea a intrat ! Poarta cea incuiata prin care n-a trecut nimeni decat Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel ( cap. 44, 2 )." Parintele Cleopa

Ieromonahul Petru al carei fiica duhovniceasca sunt, era in noiembrie anul trecut in Manastirea Simonos Petras din Sfantul Munte.
In data de 17 noiembrie anul trecut, am facut o hemoragie puternica, care nu s-a mai oprit, in urma careia am ajuns de urgenta la spital in orasul Polighiros din nordul Greciei.
Am ajuns la spital seara pe la ora 8, si dupa un ecograf medicii mi-au spus ca va urma a doua zi sa mi se faca o biopsie. Mi-am dat seama ca sunt suspecta de cancer.
Am fost dusa intr-un salon in acea noapte. Hemoragia continua extrem de abundent. Mare bucuria mea, sa vad la capul patului meu, si doar la capul patului meu, (desi in salon mai erau alte 3 paturi), o icoana a Maicii Domnului. In acea noapte m-am rugat mult dar gandul meu a zburat la Parintele. Stiam ca noaptea fac slujba, si i-am trimis un mesaj pe telefon , rugandu-l sa se roage pentru mine ca am o mare incercare si am nevoie de ajutor duhovnicesc. In aceea noapte am constietizat ce simte un bolnav de cancer, cum se schimba sufletul sau, cum se schimba toata perceptia asupra vietii. A fost o noapte grea in care nu am incetat sa spun Rugaciunea lui Iisus.
A doua zi au venit si m-au luat. M-au pus pe patul cu rotile si m-au dus in sala de operatii. Eu repetam intr-una Doamne Iisuse , fara incetare. Nadejdea mea era la Domnul , speranta mea.
M-au facut anestezia, si in timp ce medicul, numara, eu am zis Doamne Iisuse si am adormit. Indata ce am pierdut legatura cu lumea inconjuratoare, am simtit ca se apropie de mine, de capul meu, o femeie. Era mica la trup, nu pot sa explic , cum am simtit, pentru ca nu o vedeam, dar curios simteam ca e femeie, ca e putintica la trup. S-a apropiat atat de fin si delicat de mine, s-a asezat la capul meu si a inceput sa ma mangaie bland si sa imi vorbeasca. Tot timpul m-a mangaiat pe cap si mi-a spus sa stau linstita ca totul va fi bine. Era de o blandete extraordinara, avea un glas atat de bun, atat de bland, m-am simtit extrem de fericita, cu adevarat este ajutatoarea tuturor oamenilor, este mijlocitoarea noastra in fata Domnului. este de o blandete nemaivazuta, este toata iubire. Am fost cea mai fericita fiinta de pe pamant, mi-a dat incredere, mi-a dat putere, mi-a dat fericire. Tot timpul cat a durat interventia m-a magaiat si m-a consolat. A fost la capataiul meu si nu m-a parasit.
Va spun cu mana pe inima ca este cu adevarat ajutatoarea tuturor bolnavilor, a tuturor saracilor si are mila pentru toti oamenii.
La un moment dat am fost strigata. Mihaela, m-a strigat medicul anestezist. Mihaela trezeste-te. Si m-am trezit , eram deja cu patul in lift coboram spre salon. Cand m-am trezit eram de o fericire extraordinara, m-am uitat la asistentii care ma duceau si am inceput sa multumesc la toata lumea. eram in extaz. Ei nu pricepeau ce e cu mine, de ce sunt atat de fericita. M-am intors in salon, iar celelalte colege de salon m-au intrebat. Cum a fost? Iar eu le-am raspuns. Minunat, extraordinar de frumos , sunt extrem de fericita. S-au uitat la mine ciudat si nu intelegeau ce este atat de frumos sa ti se faca o biopsie.
M-am intors cu ochii la iconita de la patul meui si am multumit Maicii Domnului. Pentru rugaciunile Parintelui meu, Maica Domnului a fost atunci alaturi de mine. Pentru rugaciunile lui din acea noapte din Manastirea Simons Petras, nu pentru ale mele, pacatoasa, ci pentru ale monahilor din Sfantul Munte.
Am incredere deplina in cuvantele ei de atunci: va fi bine, stai linistita ca va fi bine. O iubesc nespus pe Maica Domnului cu atat mai mult cu cat i-am simtit iubirea si mila sa.

Asadar osutafaraunu, nimeni nu ma va putea face sa cred altceva decat ca Maica Domnului merita toata cinstea noastra a oamenilor, si cu adevarat cum spune si Parintele Cleopa,
"Ea s-a umplut de toate darurile Duhului Sfant devenind camara. Daca un om credincios intelege tainele mari dumnezeiesti, cu atat mai mult Maica Domnului. Ea si-a dat seama ca este camara lui Dumnezeu-Cuvantul.
Ea a purtat in pantecele ei pe cel ce a zidit serafimii si heruvimii din nefiinta. Ea n-a purtat un sfant in pantecele ei; ci pe Fiul lui Dumnezeu, pe Cel ce a facut heruvimii si serafimii numai cu gandirea, pe care L-a purtat in pantecele ei. Si ea n-are impartasire de Dumnezeu cu participare, cum au heruvimii sau serafimii sau preafericitele tronuri.

Dumnezeu se odihneste pe tronuri cu darul, nu cu fiinta. Iar in preacuratele sangiuri, adica in pantecele Maicii Domnului si in bratele ei preasfinte, Dumnezeu nu se odihneste cu darul, ci cu fiinta. Toata dumnezeirea S-a unit cu toata omenirea din preacuratele sangiuri ale Maicii Domnului !"