[cristiboss56]

În prealabil postat de dobrin7m

CINSTIREA MAICII DOMNULUI ÎN TRADIŢIA ORTODOXA

Sf. loan Maximovici
Trad.: Cristian Maxim
După: „The Ortodox Veneration of the Mother of God“
tradusă din limba rusă de Părintele Serafim Rose

1. Cinstirea Maicii Domnului în timpul vieții sale pământeşti
ÎNCĂ DIN TIMPURILE APOSTOLICE şi până în zilele noastre, toţi cei care L-au iubit cu adevărat pe Hristos au cinstit-o şi pe cea care L-a născut, L-a crescut şi L-a îngrijit în timpul copilăriei Sale. Dacă Dumnezeu-Tatăl a ales-o, Dumezeu-Duhul Sfânt a adumbrit-o, iar Dumnezeu-Fiul S-a sălăşluit întru ea supunându-i-Se în timpul copilăriei, îngrijindu-Se de ea atunci “când era spânzurat pe Cruce -, nu ar trebui atunci ca toţi cei care îşi mărturisesc credinţa în Sfânta Treime să o cinstească şi pe Maica Domnului? Chiar din zilele vieţii sale pământeşti, prietenii lui Hristos, Sfinţii Apostoli au arătat o mare grijă şi dragoste faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Intre toţi, cel mai mult Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan care, împlinind porunca Dumnezeiescul ei Fiu a luat-o la sine şi a îngrijit-o ca pe propria sa mamă din clipa în care Mântuitorul i-a spus de pe Cruce „Iată mama ta” (Ioan 19, 27).

Dar, în timpul petrecerii sale pământeşti Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a căutat să se ferească de slava care i se cuvenea ca Maică a Domnului. A iubit mai mult liniştea, gătindu-se pentru plecarea către lăcaşurile cele veşnice. Până în cea din urmă zi a vieţii sale s-a îngrijit să se arate vrednică de împărăţia Fiului său, iar înainte de a adormi s-a rugat fierbinte ca să fie izbăvită de duhurile cele rele, care aşteaptă sufletele oamenilor după moarte şi se sârguiesc să le tragă în iad. Iar Domnul a ascultat rugăciunea Maicii Sale, venind în clipa morţii înconjurat de mulţime de cete îngereşti pentru a-i primi sufletul.

Dar Maica Domnului L-a rugat de asemenea pe iubitul ei Fiu ca înainte de a adormi să îşi poată lua rămas bun de la Sfinţii Apostoli. De aceea, Domnul a făcut printr-o minune mai presus de fire, să fie aduşi în aceeaşi clipă de la marginile pământului pe unde propovăduiau Evanghelia în Ierusalim toţi, afară de Toma, pentru a fi de faţă la slăvită adormire a Maicii Sale.

Sfinţii Apostoli i-au purtat preacuratul trup spre mormânt cu alai slăvit şi cântând psalmi, iar a treia zi, după ce li s-a alăturat şi Sfântul Toma au deschis mormântul ca şi acesta să o poată vedea pentru ultima oară pe Preacurata şi să-şi ia rămas bun măcar de la trupul ei adormit. Dar, nu mică le-a fost mirarea atunci când, găsind mormântul gol şi întorcându-se uimiţi la casele lor, în timpul mesei li s-a arătat însăşi Maica Domnului, strălucind de lumină dumnezeiască şi spunându-le că Fiul ei a ridicat-o cu trupul la ceruri, stând acum lângă slăvitul Său Tron, făgăduindu-le în acelaşi timp că pururea va fi cu ei.

Acestea i-au umplut de multă bucurie pe Sfinţii Apostoli, aceştia începând să o cinstească pe Preacurata Fecioară nu numai ca pe Maica preaiubitului lor învăţător şi Domn, ci şi ca pe o ajutătoare a lor, ca pe o apărătoare a creştinilor şi rugătoare înaintea Dreptului Judecător pentru întregul neam omenesc. Iar oriunde Evanghelia lui Hristos a fost propovăduită, a fost de asemenea slăvită şi Preacurata Lui Maică."

Rugăciunea de vineri, a doua, către Prealăudata Născătoare de Dumnezeu, una dintre cele mai frumoase şi de folos alcătuita şi recomandata de Sfântul Antim Ivireanul!



„Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea mea, Tu cunoşti cugetele mele şi faptele mele şi slăbiciunea smeritei mele făpturi şi ţie îţi pun înainte sufletul meu cel întinat cu multe păcate. Tu, Stăpână, vezi murdăria rănilor nevrednicului meu suflet. Tu, însă dăruieşte-mi vindecare, punând asupra mea picătura dragostei de oameni. Ascultă-mă, Preacurată, şi fă-L binevoitor pentru mine pe Fiul tău şi Dumnezeu, Cel care va spune înaintea îngerilor şi a oamenilor cugetele mele şi faptele mele cele viclene. Să te primească pe tine, Iubitorul de oameni, ca pe o Maică, pentru ca să mijloceşti pentru tot sufletul păcătos şi deznădăjduit, ca ceea ce eşti izbăvirea şi mijlocitoarea păcătoşilor!
Miluieşte-mă pe mine, cel afundat în adâncul păcatelor, care îndrăznesc la mila ta şi la ocrotirea ta cea iubitoare de oameni, care îţi aduc suspin din inima mea zdrobită. Nu înceta, Stăpână, să mijloceşti pentru mine, cel smerit şi nevrednic pentru ca prin ajutorul tău să mă învrednicesc de iertarea multelor şi grelelor mele păcate. Că tu eşti nădejdea celor deznădăjduiţi, ajutorul celor neajutoraţi, scăparea celor ce aleargă la tine şi pe tine te laudă toată făptura în veci. Amin”.