Citat:
În prealabil postat de MariaElena
Dumnezeu nu asculta toate rugaciunile noastre. Nici macar rugaciunea Mantuitorului Hristos n-a implinit-o.
|
Doamna Maria Elena,
ati pus o problema cu totul importanta in postarea dvs. si cred ca ati scris foarte just, in orice caz eu sunt cu totul in acord cu mesajul dvs.
Cat priveste afirmatia de mai sus, pe care am selectat-o, as dori sa precizez un singur lucru, o opinie pe care o exprim in urma framantarilor mele de ani intregi, izvorate in primul rand din necazurile mele de om mult pacatos si din nevoia de Dumnezeu.
Cu vremea, am ajuns la concluzia, probabil eronata dar care se mentine inca in mintea mea, ca Mantuitorul este ascultat de Tatal nostru. Ca rugaciunea Lui este implinita de Tatal.
Intrucat, rugaciunea din gradina Ghetsimani, la care cred ca v-ati referit, nu se reduce la prima parte, in care Hristos se roaga sa treaca de paharul amar... Aceasta prima parte a rugaciunii eu o consider doar o instiintare, o aducere la cunostinta, ca sa zic asa, a starii omenesti care consta in frica si durere. Hristos aduce la cunostinta Tatalui ca Ii este tare greu si ca ar vrea sa fie izbavit de povara, vesteste ca omul este mult impovarat de suferinta grelei incercari si, ca intr-un fel, nu o poate duce singur... Isi declara, cu o cutremuratoare onestitate, limita Sa ca om, insasi limita conditiei omenesti.
Insa aceasta este doar introducerea, prima parte a rugaciunii!
Adevarata rugaciune, cred eu, o ridica Domnul nostru, ca pilda pentru noi, abia in a doua parte; as parafraza cam asa, Dumnezeu sa ma ierte si sa ma iertati daca gresesc grav (si sa ma indreptati, daca e cu putinta): Tata, eu ma simt depasit de situatia in care ma aflu si as vrea sa dau inapoi.... mi-e prea greu... vad ce va urma si ma cutremur... e prea mult pentru mine... INSA stiu Voia Ta si cunosc increderea Ta in Mine. Asa incat, cum Eu, cu firea mea omeneasca, doar atat pot, iata iti marturisesc neputinta mea si toate ale mele. Dar am la randul Meu incredere in Tine si iubesc Voia Ta. Stiu ca Voia Ta e buna, e desavarsita, e Sfanta. Faca-se, asadar, Voia Ta sfanta, iar nu voia mea omeneasca! Fie ca Vesnicia Ta sa acopere intru totul trecerea mea prin timp! Sfinteste-ma cu scumpa si sfanta Voia Ta! Nu ma lasa victorios in timpul meu, ci smulge-ma din el, invins aici dar triumfator in Casa Ta! Si, cunoscindu-Ti dragostea si durerea de nespus in cuvinte omenesti, te rog, Tata, nu Te lasa impresionat de durerea Mea, nu Te pleca ACUM, in ceasul cel mai greu, la plansul carnii Mele, ci asculta duhul Meu care e mai tare decat carnea mea infricosata: fa Tu, desavarsind, ceea ce Eu, cu firea mea omeneasca, am izbutit sa duc doar pana aici. De aici, eu nu mai pot. Fie ca mai departe sa plineasca Voia Ta lucrarea inceputa de Mine. Faca-Se, asadar, Voia Ta! Iata, doar atat Te rog Eu: sa nu Te poticneti de glasul carnii Mele ci sa ma sfintesti intru totul, tinindu-ma pana la capat in Voia Ta, iar nu a Mea, Omul! Nu carnea mea sfasiata ascult-o Tu, ci cuvantul duhului Meu care inseteaza la Tine! Tata, izbaveste-ma de plansul carnii mele infricosate! Poarta-ma peste ea, ca sa implinesc Voia Ta!
Iata, aceasta si nu a alta e rugaciunea Mea! Te rog, implineste-o.
Si Tatal a ascultat rugaciunea, implinind-o, pentru mantuirea noastra, spre Slava Lui, laudat fie in vecii vecilor! AMIN+