- Părinte, statul acesta vrea să scoata Adevărul din oameni, vrea să le scoată oamenilor crucea și icoana din casă. Ce să facă monahii și duhovnicii și ce să facă poporul, când senatul s-a pronunțat printru introducerea legii actelor biometrice?
- Când vine lupul să atace, ai libertatea să te aperi. Nu întindem mâna spunând “n-ai voie să intri!” Te lupți cu el, ești în legitimă apărare. Trebuie să aperi adevărul, dar cu strategie, pentru că dacă lupta este lipsită de strategie, te calcă în picioare. Noi suntem inși fără valoare, dar unitatea noastră poate avea valoare. Ar trebuie să ne bucurăm că trăim vremuri ca acestea, de cruce. Vorbim de cruce, dar crucea înseamnă și să iei ce nu-ți convine. Trebuie apărat Adevărul! Cuvântul acesta al Mântuitorului: “Fiți înțelepți ca șerpii…”. De ce a ales Domnul jivina asta ca fiind înțeleaptă? E odios, dar a spus-o cu rost: Șarpele, oricât l-ai tăia, nu moare, dar dacă îl lovești în cap, moare. Iar Capul este Hristos! Noi trebuie să-L păzim pe Hrisos cu orice preț să nu fie lovit. Că noi, numai datorită Capului trăim. El e calea, adevărului și viața! Eu vă îndemn să nu primiți așa ceva, pentru că acum e doar un început. Cu o moarte toți suntem datori, dar una-i să mori orthodox și alta ecumenist vândut! Viața înseamnă moarte continuă. Să știi să mori și să înviezi în fiecare zi. - Părintele Arsenie Papacioc, pagina 140.
A se citi și explicația părintelui Dumitru Grigore, preot în Eparhia Argeșului și Muscelului, care știe cum se manifestă cipul RFID în viața duhovnicească a omului. – pagina 149
cred ca prin publicarea acestei carti nu va mai avea nimeni indrazneala sa spuna ca li s-a pus preotilor cuvinte in gura... ca au fost pacaliti sa declare lucruri pentru a "tulbura linistea oilor"!!! trebuie sa cititi cartea!
http://www.desprevremuriledinurma.ro...libertatea.pdf
http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...ctronice-.html
Și să luăm exemplu și din viețile Sfinților noști!
Întâmplându-se ca palatul imperial din Nicomidia să se aprindă și să ardă, Galeriu a dat vina pe creștini și a poruncit să se ia împotriva lor cele mai crude măsuri.
În edict se poruncea ca creștinii din armată sau să lepede credința creștină și să aducă jertfă zeilor romani ( idolilor ) sau să părăsească serviciul militar.
Creștinii au părăsit armata. Sfântul Mina a părăsit și el armata și nevoind să se întoarcă în Egipt, în patria sa, s-a dus în munții Frigiei și aici în singurătate, în liniște și tăcere, petrecea timpul cugetând la Dumnezeu, la învățăturile lui Hristos și la cele sufletești.
Dar in acest timp greu pentru creștini s-a coborât Sfântul Mina din munți și a venit în orașul Cotuania din Frigia, unde auzise că va avea loc o mare sărbătoare păgânească. În piața orașului se adunase multă lume. Sfântul Mina luase cunoștință de poruncile împărătești și văzând ce se petrece în oraș, a luat curaj și deschizându-și gura a început să predice mulțimii pe adevăratul Dumnezeu, pe Hristos și învățătura Sa, îndemnând lumea să se lepede de păgânism, să primească sfântul botez și să se facă creștini buni. De poruncile împărătești care pot lipsi pe om de trup, dar mai mult nici un rău nu pot să-i facă (Matei 10,28), să nu se teamă. Să ia aminte la cuvintele Sfântului prooroc Isaia care zice:
"Pe Mine m-au găsit cei ce nu Mă căutau și M-am descoperit celor ce nu întrebau de Mine" (65,1).
http://www.msmina.ro/viata_sfantului_mina_2.html
si un articol excelent de la fratii razboi intru cuvant: Sfantul Teofan Zavoratul despre Mintea Ortodoxa si Mintea nemteasca!
Mintea ortodoxa nu face pe desteapta, ci numai cercetea*za si isi insuseste adevarul dat ei de-a gata de catre Sfanta Biserica, primindu-l cu deplina supunere si evlavie, temandu-se sa adauge ori sa scoata vreo iota din chipul zugravit deja al marturisirii credintei.
Mintea nemteasca face doar pe desteapta, ea n-are norma de credinta si o tot cauta; nu se apuca sa cerceteze credinta, ci sa nascoceasca si sa cladeasca, si chiar dupa ce a cladit nu se potoleste o data pentru totdeauna, ci tot mai cauta, tot mai cauta, fara a se multumi vreodata cu ce gaseste. Pe ba*taus il mananca mainile, pe flecar il mananca limba, iar pe neamt il mananca creierul si nu-i da pace defel. Duhul “in*noirii”, al necurmatei inovatii, alcatuieste esenta mintii nem*testi. Iar mintea ortodoxa, dupa ce a cercetat adevarul si si l-a insusit, se odihneste intru el si se desfata de vederea chipului sau dumnezeiesc. Unde nu este simplitate a gandului si cuvantului, ci combinatii sofisticate de fraze si concepte, asa incat nu mai pricepi despre ce e vor*ba, sa stiti ca e vorba de o structura nemteasca a mintii, care nu prevesteste nimic bun.
o dezvaluire de exceptie a ceea ce incearca unii sa produca in sufletele noastre: INDOIALA ca exageram! ca suntem tampiti! ca cipul e o ..."biata tehnologie" inofensiva....
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...or/#more-49781
Este foarte greu pentru noi! mi-aduc aminte de examenul pentru un loc de munca mai bun. luasem licenta si ma gandeam sa incerc mai mult!! eram sloi de gheata in fata comisiei de intervievare, mintea mi se golise de orice gand care m-ar putea ajuta sa dau raspuns de competenta materiei asupra careia invatasem... nu mai stiam nimic! parca mi se oprise inima! s-a produs insa un fapt extraordinar: presedintele, printre intrebari, m-a poftit sa iau cateva alune, spunandu-mi ca nu mananca oameni, vicea incepuse sa zambeasca ingaduitor, a sunat un telefon, cineva a inceput sa rada, presu pana sa inceapa tiru de intrebari m-a intrebat unde am mai lucrat.... si m-am trezit ca pana sa raspund efectiv la intrebarile care vizau postul, presu se aplecase jumate peste birou dorind informatii despre perioada in care lucrasem cu alti colegi de-ai dumnealui.... si la sfarsit am constatat uimita ca nici n-am sesizat care anume au fost intrebarile din tematica! a doua zi dimineata, m-a sunat doamna de la secretariat sa-mi spuna ca presedintele mi-a acordat postul.... am stiut limpede ca aici a fost interventia Maicii Domnului, de care ma rugasem insistent sa ma ajute - interviul avand loc pe 2 octombrie, iar pe 7 deja ma instalam in noul loc de munca! a fost ceva de-a dreptul incredibil.... sunt 8 ani de atunci, dar inca mi se pare ireal.
credinta poate fi pentru noi ca un examen... practic si nu de cunostinte intr-ale dogmei! amintiti-va de cei pe care Domnul i-a miluit.... multi erau analfabeti, oameni fara "pozitii" sociale, saraci lipiti, cersetori... oare e de mirare ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva?