“Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi de dracul Noroc, zicând:<<pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei>>. Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeţi că până la venirea lui Iisus Hristos, China se închina la idoli, India şi Japonia şi Insula Java şi atâtea state care se închinau încă la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru şi la toţi dracii? Moloh era zeul fericirii, la romani, la sumerieni şi la cartaginezi. Cum era acest zeu Moloh sau Noroc, cum îi zicem astăzi? Îi purtau statuia într-o căruţă cu două roţi, făcută din aramă sau din argint. În spatele zeului Noroc era un cuptor din aramă şi în faţa lui o tigaie de aramă; şi-i dădea foc lui Noroc pe la spate, până se înroşea şi tigaia şi el. Popii (popii erau slujitori ai idolilor în Vechiul Testament) lui purtau în mâini nişte securi mari, ascutite. Ce jertfă primea Noroc? Numai copii sugari de la mamele lor. Veneau în satul tău, de unde eşti tu. Trăgeau căruţa lui Noroc cu tigaia roşie, înfierbântată şi strigau, bătând din palme: <<Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfă lui Noroc!..>> Auzi nebunele de femei, ziceau una alteia: <<Cumătră îţi dai copilul?>>. <<Îl dau, ca să am noroc!>>. Lua mama copilul de la tatăl lui, îl dădea în mâna slujitorului idolesc, îl tăia bucăti şi îl punea în tigaia lui Noroc să se frigă. Până la 40-50 de copii punea odată în tigaia aceea. Mirosea în urma lui numai a friptura de copii proaspeţi. Aşa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor în fundul iadului! Acolo stau în vecii vecilor că au dat jertfă lui Noroc. Voi nu vedeţi ce zice proorocul Isaia? <<Vai de cei ce fac masă dracilor şi aduc jertfă lui Noroc>>(Isaia 65,11:12). Şi voi, creştinilor, scrieţi noroc pe pomelnic. Vai de mine! Mare nebunie, mare rătăcire! N-ai pe Dumnezeu? Pui pe dracul Noroc pe pomelnic? Numai ce auzi pe beţivi la crâşmă zicând:<<Hai noroc, cumetre!>>. Uneori vezi creştini pe drum că se salută: <<Hai noroc, vecine!>>. Dacă l-ai întreba cine-i Noroc, nu stie, dar ştie să-l pomenească. Mai chemi pe dracul Noroc, după atâtea mii de ani? Te închini la satana? Vă rog să nu-l mai puneţi pe pomelnicele voastre şi nici să nu-l mai pomeniţi pe idolul Noroc!”.