[cristiboss56]

Un tată venind de la muncă târziu, obosit şi nervos, a fost întâmpinat încă de la uşă, de fiul său în vârstă de cinci ani care a început să-i pună mai multe întrebări legate de veniturile sale.
- Tati, pot să te întreb ceva?
- Întreabă-mă, i-a răspuns tatăl.
- Tati, câţi bani câşti pe oră?
- Dar, lucrul acesta nu e treaba ta! De ce mă întrebi astfel de lucruri, s-a revoltat tatăl?
- Doar voiam să ştiu… Te rog, spune-mi, cât câştigi pe oră?
- Dacă trebuie să ştii, câştig zece lei pe oră.
- Aha, a răspuns micuţul cu capul plecat.
Apoi a continuat:
- Tati, te rog, îmi poţi împrumuta cinci lei?
Tatăl s-a înfuriat.
- Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat aceasta este ca să-mi ceri nişte bani ca să îţi cumperi o jucărie prostească sau alte nimicuri, atunci du-te direct în camera ta la culcare.
Micuţul a plecat în camera sa şi a închis uşa.
Omul s-a enervat şi mai tare de întrebările fiului său cugetând întru sine: ,,Dar cum a putut să mă întrebe aşa ceva, numai pentru a-mi cere nişte bani?!”
După o vreme însă, calmându-se, omul a început a cugeta: ,,Poate chiar era ceva de care avea nevoie, şi nici nu mi-a cerut bani prea des…”, apoi s-a dus la copil să vadă dacă a adormit.
Intrând în cameră, tatăl l-a întrebat:
- Dormi?
- Nu tati, sunt treaz, i-a răspuns copilul.
- M-am gândit - spuse tatăl - că poate am fost prea dur mai devreme. Am avut o zi lungă şi grea, şi m-am descărcat pe tine. Uite aici, ai cinci lei.
Micuţul a sărit, zâmbind.
- Mulţumesc, tati!
Apoi a scos un pumn de mărunţiş, şi omul iar s-a enervat văzând că fiul său avea deja o sumă de bani.
Micuţul şi-a numărat încet toţi banii, apoi s-a uitat către tatăl său.
- De ce mi-ai mai cerut bani dacă deja aveai?
- Deoarece nu aveam suficienţi. Tati, acum am zece lei, pot să cumpăr o oră cu tine??? Adică îţi plătesc eu o oră de muncă, numai să vii mai repede acasă mâine. Vreau să mănânc împreună cu tine, să mă joc cu tine, să vorbesc cu tine…
Tatăl şi-a plecat capul întristat, şi-a luat copilul în braţe şi l-a rugat să-l ierte.

ACEASTA ESTE O ATENŢIONARE PENTRU TOŢI CEI CE LUCREAZĂ DIN GREU ÎN VIAŢĂ. NU AR TREBUI SĂ LĂSĂM TIMPUL SĂ NE TREACĂ PRINTRE DEGETE, FĂRĂ SĂ ÎL OFERIM CELOR CARE CHIAR CONTEAZĂ PENTRU NOI, ACELORA APROPIAŢI INIMILOR NOASTRE!... SĂ NE AMINTIM SĂ ÎMPĂRŢIM CEI ZECE LEI DIN TIMPUL NOSTRU CU CINEVA PE CARE ÎL IUBIM.

DACĂ MÂINE AM MURI, FIRMA LA CARE LUCRĂM, FOARTE UŞOR NE VA ÎNLOCUI CU ALTCINEVA, ÎN CÂTEVA ORE CHIAR… ÎNSĂ FAMILIA ŞI PRIETENII PE CARE ÎI LĂSĂM ÎN URMĂ, NE VOR SIMŢI LIPSA PENTRU TOTDEAUNA!...

DIN NEFERICIRE, ÎN ZIUA DE ASTĂZI, PUŢINI SUNT ACEIA CARE AU ÎNŢELES SENSUL ŞI SCOPUL VIEŢII. IMPORTANŢA IERARHIZĂRII PRIORITĂŢILOR ŢINE DE CONŞTIENTIZAREA MÂNTUIRII SUFLETULUI! ACELA CARE ÎŞI DOREŞTE MÂNTUIREA SUFLETULUI SĂU ŞI SE VA ÎNGRIJI DE ACEASTA, VA GĂSI ŞI MIJLOACELE NECESARE ŞI AJUTOR DE LA DUMNEZEU PENTRU A PUTEA IZBÂNDI PE ACEASTĂ CALE! DE FIECARE DATĂ ÎŞI VA PUNE PROBLEMA RELAŢIEI SALE CU APROAPELE ŞI CU DUMNEZEU, ÎŞI VA DA SEAMA CU UŞURINŢĂ ATUNCI CÂND VA GREŞI ŞI-ŞI VA ÎNDREPTA VIAŢA DEVENIND UN OM PLĂCUT TUTUROR. VA GĂSI TIMP PENTRU TOT CEEA CE ESTE IMPORTANT ÎN DETRIMENTUL LUCRURILOR EFEMERE ŞI PREA PUŢIN IMPORTANTE.

AŞA SE FACE CĂ OAMENII SE ÎNDEPĂRTEAZĂ DE LUCRURILE CELE MARI, IMPORTANTE, PENTRU LUCRURI MICI, NEÎNSEMNATE.