[Eugen7]

În prealabil postat de celestial_pottery

Catalin, Bogdan, Eugen,
Va propun urmatoarea situatie, deloc doar ipotetica: un monoteist strict, sa zicem un musulman, vine la voi, si va spune ca e hotarit sa devina crestin ortodox. Bun. Sunt convins ca oricare din voi ar fi un propovaduitor stralucit al credintei, cum v'ati aratat pe forum, chiar daca poate doar la nivel de mirean.

"Iar propovaduirea mea nu sta in cuvinte de induplecare a intelepciunii omenesti ci in adeverirea Duhului Sfant si a puterii" lui Dumnezeu (I cor 2)

Multumesc pentru apreciere.
Sunt de parere ca propovaduirea adevaratea este doar cea in conlucrare cu harul Duhului Sfant, prin exemplu propriu, cand cel care propovaduieste este ca o faclie vie pentru ceilalti care doresc lumina...

Imi vine in minte o pilda din pateric, pe care o consider relevanta in ceea ce priveste situatia pe care o supuneti atentiei.
Daca imi amintesc bine este vorba de Sfantul Macarie cel Mare si de un tanar ucenic de-al sau. In drumul lor... uncenicul a luat-o inainte putin sfatuit de Sfant care proabil a dorit cateva momente de intimitate pentru rugaciune etc.
Ucenicul a intalnit pe drum un preot pagan care venea din sens opus si a inceput sa il insulte: ereticule, indracitule, piaza rea care duci pe oamei la pierzare etc... drept raspuns acela i-a administrat o bataie crunta ucenicului crestin.
Dupa ceea continuandu-si drumul perotul pagan s-a intalnit si cu Sfantul, care vazandu-l i-a spus: mult ostenitorule si cautatorule al Adevarului, ce bine ar fi daca ai afla ceea ce cauti? Mirat preotul pagan raspunse: cu putina vreme inainte am intalnit tot un crestin ca tine care m-a injurat si blestemat si caruia i-am dat o mama de bataie buna... iar tu ai un comportament fundamental diferit... si din vorba in vorba cu ajutorul harului Duhului Sfant care da fiecaruia dupa inima lui... preotul pagan a dorit sa fie Botezat pentru a porni pe drumul hristificarii, sfinteniei, indumnezeirii prin har...
Evident nu mare a fost nedumerirea ucenicului....

Ca o concluzie consider ca noi ortodocsii si romano-catolicii ar trebui sa ne intrecem in sfintenie, in dragoste, in conlucrarea cu harul Duhului Sfant... caci pomul se cunoaste dupa roade si omul dupa fapte.
Certurile de cuvinte la ce ajuta?
Intai sa lucreze omul si apoi vom vedea cum a lucrat, caci mare pacat este sa fim asemenea iudeilor care vazand lucrarea buna a Domnului Iisus Hristos ziceau ca face acestea cu putere de la draci...

În prealabil postat de celestial_pottery

omul afla de doctrina palamita, si cade in nedumerire (cum sincer sa fiu, am cazut si eu): de ce ar fi acele energii necreate indispensabile mintuirii/indumnezeirii? A vedea fizic Lumina Taborica este a iti impropria Harul, pina la consecinta suprema a theosis-ului?

Sunt in asentimentul tau.
Asemnea discutii nu sunt pentru noi oamenii de rand... ci pentru teologii mistici.
Multi vorbesc despre cele ce nu stiu... si despre cele ce nu inteleg.
Sunt de parere ca asemenea discutii sunt delicate si pot foarte usor induce in erore pe cei "nepriceputi si neintariti".
In acest context consider ca trebuie avut in vedere faptul ca limba greaca permitea explicatii filozofice multiple pentru mintea teologului grec mereu preocupata de cele mai adaci intrebari existentiale.
Spre deosebire de acesta, teologia vestica dispunea de o limba latina mult mai saraca in cuvinte... si de asemnenea preocuparile mistice latine nu au amploarea celor rasaritene. Scolasticismul aprecia insa aproape exclusiv limbajul rational si rationalitatea... nefiind aproape deloc preocupat de intelectul contemplativ.

Doamne ajuta.