[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

De multe ori ne rugam si ni se pare ca am mai avansat putintel, cand dintr-o data apare o ispita oarecare si noi cadem mult mai jos de cum fusesem mai inainte de a ne ruga!... Daca am iubi, nu neaparat vrajmasul, asa cum ne invata Sf Evanghelie, (asta mai tarziu, cand incepem sa intelegem rostul iubirii de aproape), ci macar pe fratele nostru ratacit acum, dar care, prin rabdarea si dragostea noastra, se poate indrepta, eu cred ca abia atunci sporim in cele duhovnicesti. Dar, judecandu-ma pe mine, vad ca mereu cad si cad si ma stapanesc cu greu, daca in jur nu e intelegerea si dragostea pe care, pana la urma, o cauta fiecare dintre noi!

Lectile de iubire ale Sfantului Siluan , draga Culai , sunt lectii venite dupa zeci de ani de lupte si multa truda petrecuti in Manastirea Pantelimon din Muntele Athos . Cat s-a luptat cu cugetele rele , cu mandria , chiar daca aceasta nu era la nivelul la care noi am ajuns ! Zeci de ani , cat viata noastra , Culai !
Nu suntem noi oare lipsiti in primul rand de rabdare , inainte de a fi lipsiti de dragoste adevarata , precum spui ?
Nu facem noi loc dracilor si ispitelor venite din partea lor , prin lipsa asta de rabdare , rabdare cu dobandirea celor duhovnicesti , rabdare cu noi insine si mai ales cu cei din jurul nostru ! Pai , daca n-am rabdare cu mine , cum pot sa am rabdare cu cel de langa mine ?
Fericitul Sofronie accentua ceea ce am scris intr o postare anterioara , ca fiecare om este un fenomen unic si original in felul sau. Multi dintre noi primim ceea ce dorim cu atata nerabdare , deabia spre sfarsitul vietii , altii prin pronia lui Dumnezeu primesc anumite daruri inca de la inceput , dar nu trebuie sa uitam , frate , ca viata de cresin nu-i presarata cu bucurii si flori , caci iubirea lui Hristos in lumea aceasta este supusa in exclusivitate la grele ispitiri , pentru ca dragostea lui Hristos in asta lume este in mod inevitabil patimitoare .
In fine , sunt multe de spus , atat de multe incat mi-ar lua tot timpul de la rugaciune pe o perioada indelungata , si n-am realizat nimic astfel , dar nu-i lipsa de dragoste , Culai , e lipsa de smerenie , Si "lacomie" spre mandrie , dar dragoste avem , ti-o spun sigur , in schimb n-avem vointa suficienta si mai cu seama rabdare . Mandria opreste lucrarea smereniei , mandria e nerabdatoare , si se bazeaza pe lipsa noastra de vointa pentru a o inlatura odata si odata din mintea si inima noastra . Daca n-aveam dragoste , totul era complet pierdut , dar avem o dragoste a omului cazut in mandrie , te rog mult sa reti acest aspect , caci ce spun aici , traiesc , simt , zi de zi pe propria-mi piele !
Imi aduc acum aminte de bucuria traita de Sfantul Siluan cand i s-a aratat Domnul , cata bucurie , cata liniste a primit el , n-ar fi vrut sa se desparta de acele clipe nicicand , dar tot din pronie dumnezeiasca au trecut peste cinsprezece ani cand Sfantul Siluan nu a mai avut aceasta imensa bucurie !
Cata lupta a dat , cata tulburare a indurat , cate lupte cu diavolii a dat , aproape ca ajuns la deznadejde !
Oare Sfantul Siluan nu cunostea dragostea precum scri in postarea ta ?
Doamne fereste !
Dar iata ca in astfel de clipe grele , de lupte conntinue , dupa ore si ore de rugaciune , cu o durere imensa in suflet , Sfantul il intreaba pe Dumnezeu , ce se intampla cu el , caci vrea sa se roage cu inima curata , sa nu-i mai fie tulburata credinta ! Oare nu cunostea el dragostea cea Adevarata ? Nici decum ! Datorita sfinteniei lui , a primit dupa multe lacrimi raspuns de la Dumnezeu , un raspuns care trebuie retinut de noi toti :

"Cei mandri intodeauna sufera din partea diavolior "

Daca Sfantul era mandru sau considerat mandru de catre Dumnezeu , noi cum suntem Culai ? Varza , iertare de cuvant , dar nu suntem lipsiti de dragoste , si asta-i cel mai important !
Revenind , Siluan il intreaba pe Dumnezeu :" invata-ma ce trebuie sa fac pentru a mi se smeri sufletul? "
Raspunsul a venit , un raspuns folosit de multi Sfinti parinti spre luminarea noastra , si important de retinut , si sa-l repetam in gand obsesiv chiar :
"Tine mintea in iad si nu deznadajdui "
Dupa ani si ani Sfantul , care era desavarsit , inseta dupa Dumnezeu, dar el spunea cu mare frica ca in curand va muri si ca ticalosul lui suflet se va cobori in iad si va plange dupa Domnul ! In marea lui smerenie se considera nevrednic , atunci ma intreb cum suntem noi , frate !
Striga Sfantul ,, si cred ca astfel ar trebui sa strigam si noi , si cu asta inchei :
" Unde esti Tu , lumina sufletului meu ? De ce m-ai parasit ?Eu nu pot trai fara Tine .
Te rog sa ma scuzi daca am scris prea mult , cu greseli , dar am scris in graba ,presat de timp !