Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Cele povestite în hârtia asta s-au petrecut în anul 1831, pe la sfârșitul lui Noiembrie, când trăia Sf. Serafim. Atunci a rânduit Dumnezeu ca să-l vadă pe Sf. Bătrân strălucind la față ca soarele, fiind luminat de slava cerească. Aceasta i s-a descoperit tânărului, prin rugăciunea Cuviosului, pentru a-l scoate din nedumerirea ce-o avea el despre rostul vieții creștinești. Atunci eu am întrebat:
- Cum aș putea să fiu eu însumi martor?
Atunci Părintele Serafim mă întoarce cu brațul său și-mi zice:
- Prietene, amândoi suntem (acuma) în duh, tu și eu. Mă privești tu?
- Nu pot să te privesc, Părinte, căci fața ta s-a făcut albă ca soarele și-mi fug ochii!
- Să nu ai frică, prietene al lui Dumnezeu, că și tu ai devenit tot așa de luminat ca și mine! Acum tu ești în deplinătatea Duhului Sfânt, căci altfel nu era cu putință să mă vezi!
|
Un lucru bun ca ai dat citatul acesta, l-am cautat si eu pana acum pe net tradus in romana si nu l-am gasit, era doar prima parte, cu invatatura despre har.