[ioanna]

Multi ne putem folosi de raspunsul d-voastra, e puternic si plin de invataminte. Pe de alta parte trebuie intelesi si cei care nu mai merg la o parohie din cauza unor dezamagiri legate de oameni ai bisericii , pentru ca fapta buna a altuia ce-l alina pe moment, incurajeaza in continuare unele practici, cu care el nu e impacat sufleteste si decat sa se “sminteasca”, evita ispita pana cand o va putea infrunta, migrand spre alt loc, asa cum sunt intelesi cei care nu-si aleg ca duhovnic un preot din parohia de care apartin, ci cauta in alta parte.

M-a impresionat ce ne-a spus Glykis:http://www.crestinortodox.ro/forum/s...43&postcount=2

Draga Alex, sunt pe fuga, asa ca nu iti scriu decat ce vad eu, aproape duminical, in biserica mea. Am mai scris si pe alt fir. Un handicapat (nu o spun peiorativ, e un om care a suferit probabil un accident cerebral si care a ramas cu grave sechele locomotorii, semipareza, in fine...), deci un om stramb si mut, care nu mai poate articula cuvintele, vine la slujba. Cum intra in biserica, roaga pe cineva prin semne sa ii scrie un pomelnic. Pe el il cheama Florin, o stiu toti. Pentru morti se sforteaza sa articuleze numele mamei sale, Maria. Cu hartia scrisa de cine se nimereste in mana, face un mic tur al bisericii, necerand nimic. Primeste 2-3-4 lei. Cu putina milostenie primita se duce la pangar si isi cumpara, prin semne, doua lumanari si o prescura. Si se duce la altar si da pomelnicul, cu banii pe care ii primeste de la oameni. Si daca prinde si cutia milei, neaparat tine sa puna acolo un leu, din ce a primit de la altii. Si e atata bucurie pe fata lui!

Si omul acela, handicapat, face milostenie si da liturghie pentru el si pentru mama sa. Din ce? Din banii primiti ca milostenie de la altii.