[sophia]

Of, mai Zaharia.
Tu spui niste lucruri si tot tu nu le aplici.

Nimic nu este simplu, precum incerci sa explici tu.
Gata, sunt dintr-o familie credincioasa si ma fac calugar. Sau oamenii care lucreaza duminica la camp, ca asa le place lor.

Macar in vacante si tot am mai fost pe la sat si am vazut ca animalele din curte mananca si duminica si isi fac nevoile, trebuie mulse si adapate si duminica.
Si gradinile trebuie udate vara si duminica.
Si de multe ori taranii sunt nevoiti sa termine niste lucrari din motive meteorologice, sau de siguranta. Ca recolta aia se face cu truda.
Eu cred ca unii ar prefera sa mearga la biserica...
Nu stiu, poate ma insel.

Si mantuitorul mai ajuta oamenii si facea minuni si sambata si cate probleme a avut pentru asta. Si mai stii cum explica lucrurile?

Sigur ca e de preferat sa mergem duminica la biserica, dar uite ca sunt si oameni care sunt nevoiti sa munceasca (in fabrici sau pe ogoare). La fel si in zilele de sarbatoare. Cineva trebuie sa faca grau, legume, branza, haine si alte cele care ne trebuie.

Pe urma de ce ne intereseaza drumul spre calugarie daca oricum nu-l vom bate (majoritatea dintre noi)?
In primul rand ca sa aflam cum au ajuns altii mai buni ca noi acolo si cum s-au format si cum au ajuns sa scrie si sa ne invete ceea ce au scris si ne-au invatat.

In al doilea rand sa stim ce inseamna manastire in ortodoxie. Ce viata este acolo, ce se face acolo, cum se traieste, de ce e nevoie de ea, de ce s-a inventat si de ce unii aleg acel drum, de ce unii raman pana la capat, iar altii nu. Ce isipite si greutati. Aflam din presa diverse intamplari dramatice si judecam, dar habar nu avem ce se intampla cu adevarat acolo si de ce.
Am mai spus ca ma deranjeaza ca am vazut multe lucrari in acest sens la catolici, dar la noi nu.

Si de unde stim noi, ca poate vreunul din noi va ajunge macar la batranete intr-un astfel de lacas, la picioarele lui Dumnezeu?

Multi se duc la manastire la duhovnici, sau cauta ajutor acolo. E bine, dar oare ce ii face pe oamenii aceia mai buni, mai tari? Si asta ar fi interesant de aflat.
Cum rezista ei acolo la viata si ascultare si izolare si sa fie si buni?

Uite cate intrebari fara raspuns inca.

Si poate mai sunt si tineri care citesc pe aici si se intreaba cum se ajunge la manastire. Ca in rest te duci la institutia cu pricina (facultate de teologie, sau medicina, sau inginerie etc.) si te informezi asupra conditiilor, examenelor, si alte cerinte.

Totul este interesant pe lumea asta si nimic intamplator. Si eu una nu pot sa merg pe un drum cu ochii inchisi si sa spun: "nu ma uit la aia/ala ca eu oricum nu am treaba cu ea/el, ca eu am alt tel." Ba ma uit, ca sa cunosc lumea macar din curiozitate si cultura generala, daca nu pentru a afla cum sa ma descurc in ea.

Noi generatiile mai vechi am avut un soc de la un moment dat. Eu asa l-am resimtit. Asa de prin anii 1995 incoace. Un soc informational. Au aparut brusc atatea noutati in acelasi timp si inca mai sunt. Si nu puteai/poti sa te descurci fara. Unul tanar le prinde din zbor si din fasa si pe rand si fara probleme.
Noi am dat cu capul de ele (si nici nu ni le-a explicat nimeni): PC, carduri de banca (pentru salarii si pensii), celulare, internet, aplicat la posturi (inclusiv concurenta), profesii noi, ale noastre mai vechi sunt depasite si etc.
Traiam bine si inainte fara multe din ele. Azi nu mai putem, trebuie sa le invatam si folosim. Chiar si batranii trebuie.

Vreau sa spun ca trebuie sa stii de toate pe lumea asta, ca sa nu ai suprize.
Chiar si in biserica trebuie sa inveti mereu. O vreme nu ne intereseaza coliva, inmormantari, facut/ingrijit mormintele, pomeniri, chiar nunti sau botezuri.
Ce treaba avem noi cu ele. Si pe urma vine vremea pe rand sa ne insuram, sa facem copii, sa fim nasi, sa ne ingrijim parintii si...sa moara ei, pe urma si noi.

Si poate vine vreun copil dintre rudele noastre si zice ca vrea sa se faca preot, calugar, astronaut, si etc. Cum, ce fel, ce e aia si etc.


Revenind la subiect.
Mi-a placut biografia postata de antoniap.
Si eu tindeam sa cred ca oameni ce provin din familii credincioase devin in general calugari sau preoti.
Uite ca nu este asa. Ioan Hozevitul este un exemplu: a avut singur aceasta chemare, caci era orfan (inclusiv de bunici) de mic copil.

Asa din cate am observat din biografii de monahi cunoscuti:
- provin din familii sarace si numeroase si credincioase (macar unul din parinti)
- la unii iau drumul calugariei si alti frati si/sau surori
Dar sunt si unii din familii mai instarite.
Altii fac alte studii inainte de a se calugari: medicina, arta, teatru (multi actori se duc spre teatru). Oare ce le schimba lor drumul, asa dintr-o data?
- poate se duc si din alte motive, (fara a neglija credinta), de ex. nu reusesc in lume, sau sunt singuri, nu se pot casatori, sau din motive de sanatate (mai ales psihica).
- cum citeam intr-un articol, pana si raufacatori, din puscarii aleg brusc acest drum. O transformare uluitoare.

Altii se duc la batranete. De ce oare? (mari academicieni, scriitori, etc.)

Si cum se adapteaza toti acestia la muncile fizice, post si nesomn acolo?
Cum rezista?
Ne-ar fi si noua util sa stim!

Si da, conditia fundamentala este credinta. Dar cati o constientizeaza in asa masura in tinerete, incat sa renunte la lume, la o familie, la copii, etc.?

Si ce ma mai uimeste. Unii nu au scoli. Cum ajung totusi si au si timpul si conditiile sa scrie carti?

Unii capata un anume har, anumite puteri de la Dumnezeu (nu stiu daca dintotdeauna, sau mai tarziu, in manastire): de duhovnicie, clarviziune (am inteles ca parintele Boca era asa), puteri vindecatoare etc.

Am citit de curand in Formula As despre un alt monah, eremit, care era invadat de oameni pentru spovedit si ajutor. Si era bland si bun (pentru mine asa trebuie sa fie un monah adevarat si incerc sa aflu de ce totusi alti sunt atat de duri cu oamenii). Il chema Paisie Olaru.

Deci lucruri interesante de aflat:

1. Conditii (lumesti) pentru a deveni monah - scoala, sanatate, aprobari, selectie
2. Credinta
3. Viata in manastire
4. Ispite si alungarea lor, neputinte, greutati
5. Cum fac femeile?
6. Cum renunti la lume (familie, copii, etc.)
7. La batranete
8. Biografii interesante
9. Haruri deosebite
10. Pustnicie

etc.

Am auzit in media de curand ca in unele tari a aparut un proiect interesant: manastire pentru scopuri terapeutice.
Se duc oameni si se retrag pentru o vreme acolo, timp in care se mai transforma, se vindeca.
Consider foarte interesanta si buna ideea. Ai nevoie de asa ceva: sa te retragi din lume si sa ai si un duhovnic adevarat cu care sa poti discuta mereu si sa te ajute sa-ti gasesti drumul bun, ca se te vindeci.
Bun pentru burn-out, depresii, dependente etc.
Daca tot am cazut de acord ca in loc de medic te poate trata si credinta, atunci este minunat.