Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009
Atit de rau imi pare ca nu putem vorbi fata catre fata ... !
Postarea ta poate fi talmacita si in alte masuri dar poate da nastere si la alte si alte lucruri folositoare de discutat .
Ce bine ar fi fost daca ar fi existat posibilitatea vederii la fata a noastra, a cit mai multora, si a discuta si a participa impreuna la Liturghia Bisericii !
Cred ca ar fi un lucru bun , desi neplipsit si de animozitati , caci satan nu doarme absolut deloc . Cred ca am elimina si mai bine ambiguitatile si banuielile efemere reciproce.
Desi de multe ori nu am privit cu ochi buni aceasta eventualitate (a dus la deconspirarea unor intimitati peronale aici pe forum prin marturisirile altora, a dus la tachinare ,la spargerea barierelor de politete si respect, la afronturi, etc) cred ca totusi ea opoate fi si folositoare iar cei care gresesc intentionat cu ceva asupra fratilor sai se autoelinina din confrerie in timp .
Dar asta este . Vorbim cum putem si cit putem , cit reusim de bine sa ne exprimam si sa ne facem intelesi si asta este destul in conditiile raspindirii noastre intro tara intreaga si cu tot felul de obligatii pe cap prin conditiile sociale in care existam.
Iarasi ma gindeam uneori ca posibilitatea de a face , macar citiva, pelerinaje impreuna ne-ar oferi posibilitatea (nu stiu daca pt. toti ar fi privita ca buna) de a ne cunoaste si a dialoga si mai bine pe tema cunoasterii lui Dumnezeu .
Alteori ma gindesc ca toate aceste idei nu sunt decit sorcovisme ale mintii mele prea entuziaste .
Si poate ca si acum idealizez si vorbesc cu voce tare nestiind prea bine ce fac !
Ginduri si ginduri aduse de bucuria frateasca, de bucuria de a imparti cu celalalt iubirea lui Dumnezeu .
Ginduri care uneori sunt alungate de mindria si supararea antifrateasca si inlocuite cu alte ... ginduri .
Asta este firea omului , slaba dar rivnitoare !
Iertati-ma fratilor ! Oricum nu facem decit ceea ce putem , sau ceea ce ne este ingaduit !
|
De dimineata tot incerc - printre picaturi - sa termin de citit
Viata Sfantului Antonie cel Mare... Si tot printre picaturi imi mai arunc cate o privire pe forum... Obisnuinta asta... nu pot scapa de ea usor...
Frate Zaharia, eu iti multumesc pentru gandurile tale bune si te rog sa nu te indoiesti de reciprocitatea lor. Bine-ar fi daca ne-am putea aduna macar o parte dintre noi, undeva, in drumurile noastre la lacasurile sfinte... Poate asa s-ar risipi multe rele, iar vrajmasul n-ar mai avea atata putere asupra noastra... Cine stie cum va orandui Dumnezeu? Eu cred ca, pe cei uniti in ganduri bune, ii aduna cum stie El mai bine!
Din toate astea, daca am castigat
pacea sufleteasca intre doua sau mai multe persoane care pana nu demult nu prea s-au inteles, e deja un lucru bun! Trebuie sa avem incredere si sa intelegem ca, dincolo de orice, se afla tot un suflet de om, care are nevoie disperata de liniste... Chiar daca el insusi nu o respecta sau o tulbura, se bucura daca se poate ruga linistit sau poate adormi usor, fiindca a primit de la ceilalti multa caldura sufleteasca!...
Dumnezeu sa ne intareasca pe toti in credinta si sa ne dea rabdare sa trecem cu bine peste toate!