Am cunoscut o fata care avea o alunita drept in mijlocul fruntii. Cand ma uitam la ea, parca vedeam mai intai acea alunita! Ea nu parea complexata, din contra, echilibrata, a realizat multe, are cariera (nu ca actrita, model, etc). Doar ca.. la scurt timp dupa ce s-a casatorit, si-a operat alunita. A fost alegerea ei. Poate e mai bine asa.
Mai demult aveam o colega, foarte urata. Prima data cand am vazut-o, mi-am zis: cu ea nu cred ca ma voi intelege!(eram copil). Insa, mi-a devenit prietena. Cand am cunoscut-o mai bine, am descoperit un om extraordinar. Semana cu unul din parinti. Ce o deosebea de ceilalti era educatia primita de acasa. A fost crescuta cu atata grija, iubire. I s-au explicat atatea lucruri!Se intampla sa aiba probleme, sa fie neglijata la clasa chiar de profesori. Se mai supara, insa era ambitioasa. Printre primii in toate. Intre colegi a reusit sa fie respectata. Acum are familia ei.
Cum ajungem sa fim nemultumiti de noi insine? Poate ceva greseli ale parintilor, de educatie. Poate rasul colegilor, la care nu am avut replica la timp. La unii pare sa fie atat de adanc infipta in firea lor acea nemultumire, ca ma tem ca operatia nu va schimba nimic.
|