[glykys]

Pentru Sophia - carte despre viata parintelui Cleopa - deci o carte intreaga, nu pasaje : http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ntelui-cleopa/

Marturii despre sine ale par. Arsenie Papacioc - http://www.crestinortodox.ro/parinti...ine-69485.html

Parintele Paraian despre sine:
: Părinte, ne-aţi spus despre maica Teodosia, despre părintele Arsenie. E mult dacă vă cerem să ne spuneţi ceva despre dumneavoastră? Despre începuturile dumneavoastră? R: Apoi despre mine, n-am ceva deosebit de spus. Despre mine poate vor spune alţii, vor exagera alţii despre mine. Eu am început, m-am trezit în lumea aceasta, în sfera aceasta, a gândirii religioase. Însă v-am spus că am fost rău, aşa că deja aveţi nişte elemente, nu? Cum zicea buna: “Hoheriule şi mişelule!”. Sau aveam o vecină acolo, îi zicea nănaşă la mama, dar nu mama era nănaşa, ci soacra lui mama, mama lui tata. Şi făcea: “Nănaşe, acesta nu este botezat bine! Să-l duci la popa să-i mai citească ceva, că nu i le-a zis toate”. Acestea sunt începuturile mele. Ştiu că am fost lacom de bani. M-am dus odată, când ne-o dus părinţii mei la Maglavit - tata m-a dus, a stat cu mine vreo câteva zile - şi a zis tata că: “Hai să punem doi lei de la tine. Să punem că poate se primeşte”. Parcă şi-acum îmi pare rău după banii ăia. Aşa mi-a părut de rău. Nu ştiu de ce am fost aşa lacom, cu cine oi fi semănat, cu buna poate. Aveam o bunică, şi eu eram la un târg, la Ocna Sibiului - eram copil aşa de 8-9 ani. Ne-am dus la târg, la Ocna. Şi unul striga pe acolo: “Limonată! Limonată! Un leu paharul”. Eu am vrut limonată. No, mi-a cumpărat de un leu, am băut limonată. Şi după aceea a strigat tot acela: “Sirop de zmeură”. Şi-am vrut şi de-ăla. Şi vine buna: “Nu, c-ai mai băut de acela”, şi nu ştiu ce. Şi el strigă, de acolo - acela cu limonata, cu siropul -: “Uite la bătrâna cât e de zgârcită!”. Aşa c-oi fi semănat cu cineva. Buna, dacă zicea cineva de vreun nepot că seamănă cu ea zicea: “Numai de-ar semăna cu mine, că-i bine”.





Eu când eram copil nici nu ştiam cum se numeşte ceea ce sunt eu, că sunt ortodox. Nu ştiam. Că şi pe bunicii mei dacă îi întreba cineva de ce credinţă sunt, nu ar fi putut spune că sunt de credinţă ortodoxă. Ar fi zis că‑s de credinţa românilor, a oamenilor din satul nostru. Eram copil şi m‑a întrebat cineva: ”Măi, tu ai drăguţă?”. Şi i‑am zis: “Nu ştiu, stai să mă duc să o întreb pe mama”. Cam aşa era şi cu oamenii, pe care dacă i‑ai fi întrebat dacă sunt ortodocşi, ar fi zis: “Stai să mă duc să întreb pe cineva pentru că nu ştiu”. Nu aveau cu ce să se confrunte cu altceva ca să spună că sunt ortodocşi. Când m‑am dus la şcoală la Cluj, eram copil de vreo şase ani jumate‑şapte, şi m‑au întrebat colegii: “Tu ce eşti? Ce credinţă ai?”. Şi eu n‑am ştiut. Şi m‑au întrebat cum zic eu când îmi fac cruce. Şi am spus că zic: “În numele Tatălui şi‑al Fiului şi‑al Sfântului Duh”. Mi‑au zis atunci că sunt ortodox. Aşa am aflat că sunt ortodox.






Sunt multe marturisiri inserate.