Citat:
În prealabil postat de glykys
Banalitatea îi este refuzată; el trebuie să fie încărcat de sens, căci la ce ne-ar servi un altul care n-ar avea nimic de spus?" (Boia, p.117).
|
Foarte profunda afirmatia asta! Deci este pozitia egoistului, a omului care priveste spre sine, nu spre ceilalti, a celui care priveste lumea prin prisma nevoilor si dorintelor sale - adica privind spre sine; el este centrul atentiei, centrul universului, iar persoanele din jur sa-i serveasca la ceva; de fapt priveste persoanele din jur ca pe niste obiecte care au valoare numai in masura in care ii servesc scopurilor si nevoilor sale. Adica iubirea de sine. Iata cum filtrul unei patimi care se manifesta atat de subtil, deformeaza perceptia noastra asupra realitatii si omul vede nu lumea reala ci o lume distorsionata de propriile patimi (de propriile uriciuni)
Citat:
În prealabil postat de glykys
"Lipsa comunicării interculturale, moștenirea, experiența directă, prejudecățile, intensitatea conflictului contribuie la distorsionarea imaginii. La aceasta se adaugă nevoia de adversar, de referință negativă, precum și faptul că psihologia colectivă nu înregistrează adesea decît aspectele traumatice, negative."
|
Ca asa functioneaza firea cazuta a omului - priveste si aduna raul, nu binele.