Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Eu consider ca dezinteresul este un caz particular al razvratirii.
Altfel spus, razvratirea poate incepe cu dezinteresul. Caderea si deznadejdea incep cu dezinteresul pentru cele sfinte (pentru Spovedanie, pentru Liturghie, pentru slujbe, pentru rugaciune etc.) Nu se numeste oare, asta, lepadare de Domnul?
Dumnezeu a lasat la alegerea omului doua pozitii, fiecare cu nesfarsite
|
Eu ma refeream la intentionalitate, nu la departarea de Dumnezeu.
Dpdv al departarii, fie ca e vorba de razvratire, fie de dezinteres, tot departare este (asa cum spui si tu - sint stari in care nu esti cu Dumnezeu). Esti deja cazut, indiferent ca te afli in dezinteres sau razvratire.
Insa dpdv al intentionalitatii, ma intreb insa daca nu cumva dezinteresul (abaterea/fugirea atentiei spre altceva - de ex spre o patima, spre ceva ce produce placere imediata, etc) are totusi o nuanta de "fara de voie" (lipsa unei intentionalitati rele/contrare fata de Dumnezeu sau chiar intentionalitate buna, spre Dumnezeu dublata de neputiinta neconstientizata), in timp ce razvratirea sugereaza o intentie potrivnica Lui Dumnezeu, o nuanta de "na, ca eu fac pe dos!" (desi si in aceasta priviinta poate fi razvratirea inconstienta si nu neaparat rau intentionata a unui copil, sau razvratirea f rau intentionata si constienta a unui adult)