„Unui prieten de-al meu care şovăia între căsătorie şi feciorie, Părintele i-a oferit nenumărate perspective de mîntuire şi l-a eliberat de neliniştea acestei dileme, încă înainte de a fi ales ceva, spunîndu-i: „Nu te chinui zadarnic, silindu-te să hotărăşti acum ce vei alege. Eliberează-te de acest gînd obsesiv şi îndreaptă-ţi toată atenţia spre cum să-L iubeşti pe Hristos, Care te iubeşte.
Toate ale lui Hristos sînt – trecutul, prezentul şi viitorul nostru – în care se vădeşte Pronia Sa, pînă în cel mai mic amănunt al vieţii noastre. Poate îţi vei întemeia o familie, poate însă te vei duce, unde vei voi, să te afieroseşti. Poate însă nu vei face nimic din acestea, ci vei rămîne la tine acasă, aşa cum eşti acum. Şi tot te vei mîntui. Ajunge să-L iubeşti pe Hristos. Hristos îţi va oferi soluţia care ţi se potriveşte cel mai bine şi care va vorbi desluşit sufletului tău. Nu te necăji, căci şi acum te afli tot pe drumul lui Hristos”

Fragmentul de mai sus este dintr-o carte despre părintele Porfirie. Carevrasăzică nu sunt doar două căi de mântuire (căsătorie, călugărie)

Nu cunosc motivul pt care Dumnezeu permite ca mulți creștini din zilele noastre să trăiască necăsătoriți în lume și să se apropie de El pe calea asta....dar sunt destul de sigur că fiecare trebuie să se lupte să urmeze sfatul părintelui adică să se concentreze doar asupra lui Hristos....observ (mai ales din experiență proprie!) că noi ne consumăm mult pe subiecte din astea care ne par f importante dar care nu ne pot aduce fericirea indiferent cum le soluționăm...să ne cheltuim deci energia doar căutând să ne apropiem de Dumnezeu