Mai revin cu un citat totusi, pentru cei care nu au rabdare sa intre pe link.
"Icoana (în înțelesul pe care-l are acum acest termen în creștinism) este ceea
ce ne duce cu gândul, credința și doxologia la Dumnezeu, iar idolul este ceea
ce se interpune (ca un zid) între noi și Dumnezeu. În acest sens, chiar și ceea ce
numim noi icoană poate fi idol, dacă ne oprim gândirea, adorarea și închinarea
la lemn, sticlă, vopsele și nu mergem mai departe, la persoana pictată. Deci, cel
puțin în anumite situații, simplul obiect nu poate fi numit simplu, idol sau
icoană, căci totul depinde de abordarea noastră asupra respectivului obiect.
Obiectele religioase care fac trimitere la Dumnezeu și Sfințenia Sa sunt sau cel
puțin ar trebui să fie "ferestre spre Dumnezeu" și „manifestări ale slavei Lui”. (Apropo, acest lucru este valabil și în cazul Sfintei Scripturi, când ne limităm la literă și nu vedem duhul. Nu
de puține ori chiar neoprotestanții idolatrizează Biblia, ne mai gândindu-se la Dumnezeu care stă în spatele ei.).
Iar cât privește necesitatea reprezentărilor sacre, vrem noi sau nu vrem,
omul, a cărui gândire este formată cu precădere din imagini, are nevoie de așa
ceva..., mai ales în anumite sau chiar în cele mai multe momente.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
|