Carmen , ceea ce traiesti tu am ttrait si eu inca din copilarie, paralizam in somn si eram constienta si atunci incercam sa ma rog.Nu dormeam noaptea, iar in timpul facultatii situatia s-a agravat oarecum, din cauza viselor am devenit nervoasa. Dar am inceput sa ma duc la biserica si in acelasi timp am consultat un psihiatru.Mi-a prescris niste medicamente , aveam un somn profund, nu visam niciodata si ma duceam mai regulat la biserica. Au inceput sa dispara visele urate in schimb am inceput sa am o liniste sufleteasca, pace interioara. Dp un timp nu m-am mai dus la biserica, ,iar in momentul de fata nu este noapte in care sa nu visez ceva urat.
|