Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
De câte ori ați auzit citindu-se în biserici texte din Apocalipsă? Dacă Biserica, în înțelepciunea ei, a considerat că mai ales din Evanghelii și din Apostol trebuie să se hrănească creștinul, de ce ne preocupăm noi de ceea ce Biserica lasă deoparte, poate din pricina multelor taine care se ascund acolo?
|
Mare adevăr ai grăit. Unii însă afirmă că ascultă de Biserică și de duhovnici.
Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Ne temem de ce va urma, deși Domnul ne-a spus să nu ne temem (fiind cu El). Ne temem că ne va lua în stăpânire antihristul și căutăm să-l identificăm ca orbii, unii spunând că este acolo, alții dincolo. Și în felul ăsta își bate diavolul joc de noi, pentru că nu ne lasă să ne liniștim, semănând sămânță de tulburare și dezbinare.
Căci dacă am fi preocupați să-L cunoaștem pe Hristos, atunci am înțelege și unde nu este El, și ca cine nu este, am înțelege cum lucrează și cum ar putea fi antihristul. Deși nu cred că ne-ar mai interesa prea mult, dacă inima noastră ar fi a Domnului. Pe aceasta să nu i-o dăm vrăjmașului.
|
Noi suntem cei care producem răul, noi singuri ne autodistrugem. Noi suntem cei care dezvoltăm și care înmulțim răul, preocupându-ne de ceea ce nu este viață, căci numai unde este Hritos este viață, numai cu și prin Hristos suntem în adevăr.
Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Argumentul forte pe care-l folosiți este că au vorbit de cip duhovnici mari. Alți duhovnici mari, însă, n-au făcut-o, având o atitudine rezervată. Însă noi, în fiecare duminică, spunem „cred întru una sobornicească și apostolească Biserică”, nu în Biserica unui singur duhovnic. Întotdeauna a fost așa. Iar de ne temem că Biserica nu mai este în adevăr, înseamnă că nu credem că „porțile iadului n-o vor birui”.
|
Chiar și duhovnicii sporiți care au vorbit de cipuri, nu au dezvoltat o asemea babiloniadă, doar cei care au venit mai depate cu propiile interpretări și soluții. Duhovnicii au îndemnat la pace și nu la tulburare, la femitate și la credință, la unirea noastră cu Biserica și implicit cu Hristos, la ascultarea de duhovnicii noștri.
Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Gândiți-vă, numai, că acești mari duhovnici rămân în Biserică și cred în ea. Poate lor li se cade să-i și critice pe unii ierarhi; nu nouă. Pe de altă parte, dacă am vrea să ne ferim de a-i idolatriza (ceea ce cu siguranță ei nu-și doresc), am admite că și ei pot greși. Chiar dacă te-ai dus la Părinte și, fără să-i spui nimic, ți-a spus multe despre tine sau despre starea ta sufletească, te-a citit până în străfunduri și ți-a oferit poate și leacul, asta nu înseamnă că toate ale lumii le cunoaște și le pătrunde la fel. Nici nu are pretenția asta, căci e smerit, iar atunci când o face, nu de la sine o face, ci de la Duhul Sfânt, care suflă când vrea, și unde vrea, și nu tot timpul la fel. A-i transforma pe acești părinți îmbunătățiți în oracole e o mare greșeală.
|
Mulțumim pentru acest cuvânt.