[Mosh-Neagu]

A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Frumoasa semnatura, Sophia. Pacat ca ai dat doar copy&paste si n-ai cautat sa te supui unei astfel de formule!
N-o sa te mai tulbur cu alte lucruri fiindca se pare ca e tare greu. Doar cateva aspecte sa le lamurim, totusi:
- Cel la care faceam aluzie ca se lafaie alaturi in pat (nu stiu de unde ai scos ca ar fi vorba de femeie sau barbat), este cel ce jubileaza pentru urzelile in care cadem. Faptul ca citesti "experesia" si nu "cuvantul" ma ingrijoreaza intr-o oarecare masura.
- Tu nu crezi ca te incluzi in "gramada" aceea, (eu chiar sunt sigur ca ma includ, chiar daca evit televizorul, nu fumez si nici nu stau cocotat in mijlocul patului, macar rontaind seminte), in schimb te crezi "pe metereze", ceea ce contrazice flagrant semnatura la care tii atat de mult!
- Spunem ca "nu avem cu cine vorbi", dar cand ni se vorbeste, scoatem artileria grea, in loc sa ascultam ca de fapt chiar noua ni se adreseaza acele povete, in modul cel mai pasnic cu putinta. Mandria - bat-o s-o bata - ne pune sufletul pe jar, si sarim la atac in loc sa ascultam ceea ce Dumnezeu ne trimite, pentru rugaciunile noastre. Ochi avem, dar suntem orbi, urechi avem, dar suntem mai surzi decat surzii!... Mergem la biserica, ascultam predica (de fapt noi am dori sa avem un dialog cu parintele, pentru framantarile noastre) si ne intoarcem acasa tot nelamuriti, cand de fapt acolo ne-a vorbit pe limba noastra Insusi Dumnezeu... Citim de unul si de altul, care din pustie, care din puscarii, dar noi nu intelegem nimic, ca si cum degeaba ni le trimite Dumnezeu ca noi tot nu avem decriptarea mesajelor Lui... Si ne dam de ceasul mortii, cum ca viata noastra personala este atat de sofisticata in comparatie cu a altora, nu avem solutii, nu avem raspunsuri, nimic nu se "pliaza"... "zau" asa!...

Dumnezeu sa aiba mila de tine, Sophia, si sa ne dea tuturor rabdare si intelepciune, sa gasim intotdeauna o vorba ca un balsam pentru suflet!