Citat:
Īn prealabil postat de AlinB
Teoretic se poate, practic n-ar fi prea ziditor, fara nici un angajament si responsabilitate clara vizavi de mantuire.
In casatorie - celalat iar in manastire viata monahala si obstea iti aduc aminte mereu de drumul pe care esti dator sa-l parcurgi in aceasta viata.
Fara nici una nici cealalta, e f. usor sa uiti si sa apuci pe cai gresite.
|
Am gasit la un parinte scris e posbila si calea de mijloc..si chiar pe forum, poate chiar topicul asta, VladCat a scris de la parintele Porifirie acelasi lucru.
Stiu ca cei de care zic au avut o chemare speciala de la Dumnezeu , dar conform definitiei nu au fost nici calugari nici casatoriti si totusi nu numai ca s-au mantuit ci au fost chiar sfinti : sf.Ioan Botezatorul, sf.Pavel , sf.Ioan Evanghelistul, sf.Ilie, Maica Domnului.
Pe vremea sf.Pavel nu existau manastiri si totusi el sfatuieste ca e mai bine pt cineva daca nu s-a casatorit, sa ramana asa.
Intreb pt ca exista persoane (eu cred ca ma numar printre ele) care par ca nu sunt potrivite nici pt casatorie (nu exista iubirea fata de partener, dorinta de a avea copii etc.) dar nici pt calugarie unde musai trebuie sa participi la slujbe, vrei nu vrei, nu e vorba doar de rugaciune, nu mai ai voie sa mananci carne, nu mai ai voie sa pleci din manastire etc.
Amandoua sunt cai de vocatie; nu exista in Biblie porunca obligatorie de casatorie. Si nici de calugarie ("cine voieste, sa imi urmeze Mie").
Ce e drept insa, nu am auzit de sfinti dupa ce au aparut manastirile, care sa fi trait necasatoriti in lume.
Nu se poate si in prezent sa traim ca sf.Ioan Botezatorul , sf.Pavel? Daca ei au putut fi sfniti , necasatoriti si in lume, noi de ce nu putem fi?