Citat:
În prealabil postat de Teodosie
leonte
Infranarea si abstinenta e destul de lejer demonstrat ca sunte benefice.Prin acestea simturile se ascut, puterile cresc, energiile se aduna si poti sesiza mii de detalii vibrezi ca o vioara nu grosolan ca un butuc cum te face pacatul deci e clar ca vezi "peisajul" cu o lentila zeiss nu cu un ciob de borcan murdar , o atingi cu mana de pianist nu de manelist.
Creatorul femeii a facut-o pentru noi si ne-a dat carte tehnica legile sa nu stricam asa minunatie. Nu Il deranjeaza sa o atingem, ca si El le-a atins , ci sa nu o stricam ca atunci e pacat de ea.
Chiar Domnul ne spune ca daca lasam toate ( si era pomenita si femeia pe langa averi copii etc ) pentru evanghelie le vom lua inmultit aici in veacul acesta si viata vesnica.El doreste sa fie asa cum se cuvine prima dorire a inimii noastre dar apoi toata ale Sale sunt ale noastre intru El curate si cinstite.
Cu teoria merge cu practica insa , ne taram :)
|
Infranarea si abstinenta, insist Teodosie, nu sunt opusul pacatului, precum scrii.
Ci ele insele pot fi pacat.
Largeste putin cadrul cugetarii, de voiesti...
Pana nu dam cu totul de poarta rugaciunii, ni-s toate strambe: si abstinenta si toate infranarile sunt in van. Ambitii omenesti cazute, falduri ale trufiei, frici egofilice...
Au nu erau si evreii din vechime, cei mult-deplansi de Domnul (cu "Vai, voua...!") infranati/abstinenti?...
De cand ne e-nfranarea-n sine, Dumnezeu?
Cat priveste faptul ca "e pacat de ea" daca o stricam (pe femeie, adica, precum scrii)... Ei bine, eu cred ca mai degraba e pacat de noi (de noi barbatii si femeile noastre, ziditi si chemati impreuna)!