Doua studente, care erau prietene bune, duceau o viata de desfrâu. Fiecare dintre ele avea câte doi sau trei iubiti. La un moment dat, din rânduiala lui Dumnezeu, fetele s-au apropiat de Biserica. S-au spovedit si au început sa duca o viata curata. Nu dupa multa vreme s-au maritat.
La câtiva ani dupa aceea, în timp ce vorbeau la telefon, una a întrebat-o pe cealalta:
- Tu ce faci ca Dumnezeu sa aiba grija de familia ta?
- Eu, de când m-am maritat, nu mi-am înselat niciodata sotul. Desi am avut de doua ori ispite mari, am rezistat. Asta mi s-a parut cel mai important lucru: sa nu îl însel. Tu ce ai facut?
- Nici eu nu l-am înselat pe al meu, desi am avut si eu ispite. Chiar seful meu ma tot ispitea la un moment dat. Dar i-am rezistat. Mai mult decât atât, însa, am încercat sa nu îl supar pe sotul meu cu nimic. Încerc ca în fiecare zi sa îl bucur cu prezenta mea.
- Cred ca esti mai câstigata decât mine.
- Important este telul pe care îl fixezi. Daca îti canalizezi toata energia numai ca sa nu îl înseli, vei ramâne numai cu atât. Si doar Nu e acesta singurul scop al familiei, ca sotii sa nu se însele unul pe celalalt...