Pana sa fim oameni ceresti este un drum lung. Nu putem spune asta despre noi insine cat tip suntem in viata. Daca pentru un gand de mandrie Dumnezeu l-a izgonit pe Lucifer din ceruri cu toata ceata lui, ce va face cu noi, care suntem praf si cenusa inaintea fetei Sale si-L suparam zilnic cu mii de pacate? Daca spunem despre noi ca suntem oameni ceresti, ne-am ars!

Noi luptam sa fim placuti lui Dumnezeu, luptam sa dobandim virtuti, luptam cu pacatul, ne impiedicam, recunoastem ca am gresit, ne ridicam si o luam de la capat. Dar daca nu avem mila lui Dumnezeu asupra noastra, cadem de nu ne vedem in cele mai mari pacate si suntem cetateni ai iadului. Daca recunoastem asta, Dumnezeu ne intinde mana si ne ajuta sa ne indreptam. Daca ne semetim, ingaduie ispite asupra noastra pana ne smerim.

Asadar, sa nu-L suparam pe Dumnezeu Caruia I Se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea, luand pe mana dreapta cipul cu numar in locul numelui de botez si astfel sa acordam cinste mai mare Sistemului antihristic decat lui Dumnezeu. Iar in loc sa-l iubim pe Dumnezeu si sa ne fie frica de mania Lui, sa ne fie frica de informatiile pe care le contine cipul, adevarate sau false. De unde sa stim exact ce informatii contine acesta si daca sunt adevarate sau false? Si chiar daca ar fi toate adevarate, de ce sa permitem cuiva controlul total al activitatii noastre? Numai Dumnezeu are acest drept si nimeni nu-i poate lua locul. Sistemul anthristic vrea sa-i ia locul lui Dumnezeu, iar noi ii dam o mana de ajutor daca acceptam acest lucru.