La parintele Ioan au venit odata doi crestini, si unul dintre ei i-a spus:
- Parinte, eu de când m-am casatorit nu am calcat nici un post al Bisericii, si m-am unit cu femeia mea numai în zilele îngaduite de Biserica. Si în fiecare seara spunem împreuna Paraclisul Maicii Domnului. Oare ne mântuim sufletele facând asa sau nu?
A întrebat si celalalt:
- Eu cu sotia mea cheltuim numai putini bani pentru cele necesare traiului, iar restul îl împartim la saraci. Oare ne vom mântui prin aceasta?
Fara sa le raspunda, parintele a intrat în altar sa se roage. Dupa o vreme a iesit sa le raspunda la întrebari:
- Oare toata viata de familie a unui crestin se rezuma la post si la rostirea unui paraclis în fiecare zi? Nu. Sau se rezuma la milostenia data celor în nevoi? Nici asa, ca altfel unii sectanti ar fi mai bineplacuti lui Dumnezeu decât drept-credinciosii. Sunt bune faptele voastre, si vor avea plata de la Dumnezeu, dar numai daca veti tine toate poruncile va veti mântui. Ca poate cineva sa faca mari nevointe, dar daca, de exemplu îsi uraste vrajmasii, ura aceasta îl poate duce în iad. Luati aminte!
Sunt pline azilele cu daruri dar lipsite de IUBIRE!