Icoana Maicii Domnului Esfagmeni (Înjunghiata) - 21 ianuarie
Icoana facatoare de minuni Esfagmeni (“Injunghiata”) dateaza din secolul al XIV-lea si se afla in pronaosul paraclisului Sfantului Dumitru, din Biserica cea Mare a Manastirii Vatopedi, de pe Sfantul Munte Athos. Istorisirea despre aceasta icoana se afla intr-un manuscris din secolul al XVII-lea, intitulat “Proschinitar al Manastirii Vatopedi”, la capitolul “Despre Sfanta Icoana si minunea sa uimitoare”.
Un ierodiacon care se ingrijea pe atunci de biserica, intr-una din zile fiind ostenit dupa o priveghere de toata noaptea, dupa ce-si termina ascultarea, merse la trapezar si ii ceru putina paine, spre a-si potoli foamea, care il chinuia grozav. Acesta, manios pentru cererea nepotrivita, caci nu era vremea mesei, il alunga, ocarandu-l ca pe un nesatios si rob al pantecelui. Atunci, ierodiaconul se manie la randul lui si, neputandu-si face singur dreptate, s-a intors furios in biserica, tinand un cutit in mana si spunand: “In desert ma obosesc slujind si ostenindu-ma in fiecare zi ca sa ingrijesc biserica aceasta, caci nici macar putina paine nu-mi dai, spre a-mi potoli foamea”. Si, impins de diavol, veni in fata icoanei Maicii Domnului si, ridicand cutitul cu mana nelegiuita si plina de cutezanta, lovi in obrazul drept, aproape de ochi, al Maicii din icoana. “Si indata, prin minunile ei, Prealaudata Stapana, se deschise rana si tasni ca dintr-un trup viu, sange din belsug.”
De atunci, icoana aceasta s-a numit “Injunghiata”. Sangele care a tasnit din rana l-a stropit in ochi, orbindu-l cu desavarsire pe faptas. Acesta, vazand minunea nemaipomenita, a cazut plin de durere inaintea icoanei si, plangandu-si nelegiuirea, tanguindu-se si lovindu-si capul de marmura, se numea pe sine ucigas si nelegiuit si vrednic de a fi dat mortii.
Dupa putina vreme, toti parintii si fratii din manastire au aflat despre aceasta intamplare si au vazut cu totii rana de cutit, sangele care mai curgea din icoana, cutitul insangerat si pe ierodiacon zacand la pamant, ocarandu-se pe sine si zbuciumandu-se precum lunaticii, vorbind fara noima, ca un indracit, iar chipul Sfintei Icoane schimbat la fata si palid, precum al unui om fara de viata. Toti se cutremurara, incremeniti de teama. Atunci, egumenul facu impreuna cu intreaga obste priveghere de toata noaptea, cantand si rugand-o pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa-Si inceteze mania asupra vinovatului si sa Se milostiveasca si sa ierte nelegiuirea plina de indrazneala ce o savarsise nenorocitul acela.
Nu dupa multe zile se arata Nascatoarea de Dumnezeu in vedenie egumenului, zicandu-i ca pacatul nefericitului s-a iertat si ca acesta va fi tamaduit de duhul lunatic care il muncea.
Ierodiaconul isi facu insa o strana inaintea icoanei, unde a stat numai in picioare, timp de trei ani incheiati, tanguindu-se pentru marea nelegiuire, pana cand a auzit dinspre milostiva icoana (care ii darui iarasi lumina ochilor) aceste cuvinte: “Ti s-a iertat pacatul, insa mana ta cea indrazneata sa ramana uscata in vremea vietii tale, iar dupa moarte – nedestramata”. Si asa a fost. Dupa moartea lui, tot trupul i s-a destramat, numai mana nu. Aceasta se afla si astazi asezata intr-o racla sub acea icoana, marturisind vadit minunea savarsita. Iar rana din care a curs sange se vede si astazi.
Si ard dinaintea acestei icoane candela vesnica si lumanare nestinsa.
Fapta îndrăzneață a celui nemulțumitor ai vădit-o prin pedeapsă,Dar milostivirea Ta de maică nu a lăsat pe cel căzut să se piardă,Pentru aceasta, pe noi cei ce dureri Îți priicnuim prin a noastră răutate,Îndreptează-ne pe căile mântuirii, ca să-Ți aducem roade de bune fapte.
O, Preacurată, cu evlavie și credință ne închinăm înaintea chipului Tău celui strălucitor și cerem acoperământul razelor rugăciunilor Tale ca să aflăm trecere netulburată prin deșertul patimilor noastre. Nu-Ți întoarce preamilostivă fața ta de la noi, nevrednicii, cei ce nu plinim nicidecum poruncile Fiului Tău și suntem pururea gârboviți de multe păcate.
Îndrăzneala călugărului ce slujea în sfânt lăcașul Tău ai rușinat, și în brațele bolii ai lăsat pe cel ce cu mâna sa a îndrăznit să junghie chipul Tău zugrăvit în sfânta icoană. Dar milostivirea Ta de maică iubitoare față de toți nu a lăsat până în sfârșit, pentru rugăciunile fraților, ca cel ce a îndrăznit unele ca acestea să fie osândit, ci l-ai ridicat din suferință și păcatul i l-ai iertat. Iartă-ne și pe noi, nevrednicii, care deși nu înjunghiem sfântă icoana Ta cu păcatele noastre rănim inima Ta iubitoare de maică și cu patimile noastre mai mari biciuiri aducem Fiului Tău Care a venit ca prin pătimirea Sa să ne slobozească din temnița patimilor. De mânia cea cumplită și noi suntem biruiți și chipul aproapelui zugrăvit în sufletele noastre îl junghiem cu ascuțișul gândurilor rele. Cu săgețile cuvintelor rănim prin osândire pe cei ce ne greșesc și inima noastră împietrită nu voiește a ieși la lărgimea iertării și milostivirii. Deci, pe Tine Te rugăm: sădește în inimile noastre florile gândurilor iubitoare și cu smerita cugetare păzește-ne pe noi, ca și cu un zid nebiruit, de toate loviturile ispitelor, ca să aflăm izvoarele îndurările cele nesecate ale Ziditorului nostru.
Pe cel nemulțumitor pentru că nu primise hrană l-ai îndreptat prin pedeapsă, arătând că nu voiești moartea păcătosului, ci prin pocăință să vină la Adevăr. Pe noi, cei ce nu ne hrănim nicidecum cu rugăciunea, ci cu paiele gândurilor rele, mai rău decât dobitoacele cele necuvntătoare, ne revarsă izvorul îndurărilor Tale, solind pentru noi iertare și mare milă.
Mâna călugărului nemulțumitor a rămas ca mustrare și pentru noi, ca să ne purtăm cu toată evlavia și să cinstim sfintele Tale icoane. Dar noi, nepăsători fiind la cele duhovnicești, suntem înghițiți de adâncul grijilor lumești. Ba încă am uitat a ne ruga, fiind cu totul trupești și alergând numai între hotarele celor văzute, junghiind însuși sufletul nostru cu răutatea și tăind toate legăturile duhovnicești ale rugăciunii.
Deci, pe noi, cei neîndreptați, ne povățuiește cu blândețe în pământul umilinței, ca făcând voile Fiului Tău să aflăm plata răbdării și să Te mărim pe Tine neîncetat ca pe 0 Ocrotitoare nebiruită a vieții noastre. Amin.