Introspectia ta e binevenita. Acum incearca sa canalizez ideea spre tine insuti sa vezi unde esti tu. Vorbim de iubire si ne amintim de cuvintele Mantuitorului care ne spune " ...si sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Si vei fi uimit sa-ti dai seama cat de putin te iubesti pe tine, desi suna narcisist, nu din acest punct de vedere. Daca ne-am iubi ne-am crea o morala crestina desavarsita si am ajunge la o asceza, la o renuntare la noi insine care ne-ar permite sa iubim pe aproapele nostru asa cum ne indeamna Mantuitorul. Dar stim ca noi am fost invatati si suntem in continuare educati si formati ca sa nu ne cunoastem. Nu avem identitate religioasa aproape deloc. Credem ca suntem ortodocsi dar nu suntem. Pe un site a unei persoane, Ioan, el scrie despre el "convertirea unui ortodox la ortodoxie". Si este foarte adevarat, ca avem impresia ca suntem ortodocsi, cand legile si canoanele pe care se creaza omul nou drept maritor in drum spre mantuire nu le respectam. Inca odata : ortodoxia nu e usoara. Avem impresia ca suntem ortodocsi dar cu gandul la reincarnare, sau trecand unele din pacate, zicem mai mici, la capitolul acceptabile, etc. Cunoasterea pacatelor proprii care se obtine foarte greu si indreptarea lor este conditia obligatorie pentru a iubi pe Dumnezeu si pe cei de langa noi. Multe ar mai fi de spus.
Doamne ajuta.
PS-topicul nu e la locul lui. Deschide unul mai sus in "generalitati" daca vrei sa continui.
|