În timpul unei predici în care preotul facea referire la purtarea baticului de catre femei în biserica, o femeie vopsita strident a iesit afara, plictisita.
Dupa slujba, femeia de la pangar a întrebat-o:
- Iertati-ma ca va întreb, dar de ce la unele predici stati la locul dumneavoastra, iar alteori, asa cum s-a întâmplat azi, iesiti?
- Este mai bine pentru mine sa ies, ca sa am osânda mai mica. Oricum, nu voi purta niciodata batic. Si decât sa ascult si sa nu port, mai bine nici sa nu ascult.
- Mai bine stateati si ascultati, ca poate cuvintele parintelui va puneau pe gânduri.
- Ce sa ma puna? Eu stiu precis cât vreau sa traiesc dupa cum învata Biserica si cât vreau sa traiesc dupa cum mi se pare mai bine. Îmi cunosc slabiciunile si pacatele, si ma lupt cu ele atât cât pot, fara sa fortez. Atâta pot, atâta fac.
Femeia de la pangar i-a raspuns:
- Eu cred ca, daca ati vrea sa aflati mai mult, ati putea mai mult si ati face mai mult.
- Nu, nu cred.
- Ba da. Daca va gânditi numai la neputintele care va apasa, fara sa va dati seama ca Dumnezeu va poate da puterea de a le birui, pierdeti tocmai unirea cu Dumnezeu.
- Si ce vreti acum, sa port batic cum purtati dumneavoastra?
- Nu ma întelegeti gresit. Daca ati fi stat la predica, ati fi înteles ca nu acesta a fost rostul predicii, de a convinge unele femei sa poarte si ele batic. Scopul predicii a fost de a ne convinge pe fiecare sa traim asa cum ne cere Dumnezeu. Femeia nu se mântuieste daca poarta batic, nu baticul o mântuieste pe femeie, asa cum nici barba nu îl mântuieste pe barbat. La femeie, baticul nu este o dovada de virtute, este însa o dovada a alegerii unui mod de viata. Când femeia este supusa barbatului sau si traieste astfel încât sa Îi placa lui Dumnezeu, ea nu simte purtarea baticului ca o povara, ca un canon. Îl simte ca o medalie: e un mod de a marturisi o filosofie de viata. Dar când femeia poarta batic, însa traieste cum nu trebuie, baticul nu este decât o dovada de fariseism.
- Ei, daca as fi stat la predica, poate m-ar fi convins si pe mine sa port batic.
- Dar v-am spus ca nu acesta este scopul predicii. Pe viitor ar fi bine încercati sa stati si la predicile care nu vi se par potrivite pentru dumneavoastra, ca poate o sa va schimbati punctul de vedere.
- Ce folos sa stau, daca nu vreau sa renunt la ideile mele?
- Stati, stati, ca poate auzind cuvintele mântuirii o sa vi se mai înmoaie inima. Mai bine sa stati si sa le auziti, daca tot ati venit la biserica, decât sa va plimbati în jurul bisericii. Ca tot auzindu-le, o sa trebuiasca pâna la urma sa va hotarâti: ori ramâneti cu ideile dumneavoastra, si atunci nu are rost sa mai veniti la biserica, ori veniti la biserica, si atunci veti încerca sa pastrati din ideile pe care le aveti numai ce merita pastrat, numai ce va este de folos pentru mântuire. Ca asa, au venit multi pâna la sfârsitul vietii lor la biserica, si cu trupul credeau, dar cu sufletul nu. Si formalismul nu mântuieste.
- Si daca vin si ascult, nu se poate sa ramân tot formalista?
- Ba se poate, normal ca se poate, dar mai mari sanse de îndreptare are cel care asculta cuvintele mântuirii decât cel care sta departe de ele.:)