[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Păi e simplu: dacă pomeneşti pe satana sau pe dracool, e clar că te-a pus demon(stress)ul să te răcoreşti cu grăzovia de a aduce în auz şi înaintea ochilor pe spurcăciunea pustiirii, răutatea cea veche şi pe nebunia de pe urmă, adică pe ucigă-l toaca şi spulbere-l clopotu' şi ca atare te-ai spurcat şi tu dacă tot îl pomenişi ca să-i îngrozeşti pe fraieri ca să se supună de frică ţie care din moment ce l-ai pomenit eşti şi tu un spurcat mai mare ca dracool fiindcă-l foloseşti pe post de slugă, de unealtă de supunere...

Deci aşa cum e cu dracool, e şi cu organool, cu glumea, cu tine însuţi... păi e vorba că în basmul din poveste tu te pomenşti privirilegiat şi crezi ca credoolul că acolo e liber, şi deci cum vezi o fată tânără şi frumoasă cum brusc te crezi în basm, în scenariu unde e voie şi pe nepregătite şi pe neaşteptate născoceşti o potrivire neaşteptată de situaţie în care să pipăi din priviri ca să te stârneşti, să stârneşti cât mai repede ceea ce-ţi place cel mai tare... poziţii, adunări lacome de goliciuni, adunări de sfinţişoreli îndoielnice şi grozave ce izvorăsc din talente, din fapte beroice şi din alte grozăvii.

Ce trebuie să faci? Păi trebuie să încerci să nu ai grija de a te pomeni gLumea!.. căci gLumea te pomeneşte pe tine doar când e invidioasă că tu ai ajuns un mare amorez. Deci nu râvni să fi pomenit de ea şi nu te pomeni tu în basm, în poveste, în vis, în pildă, în cuvânt ca nu cumva să-ţi pui nădejdea în tine crezând că tu ai liber la a pomeni şi viziona organe, căci dacă ai ajuns să-ţi placă scenariul e gata, eşti şi mare artist şi actor şi creator de frumos, adică de ispită... şi dacă ai ajuns să intrii în ispită, de acolo e doar un pas până la prăpastia în care te-ai împăcat cu ideea că trebuie să-ţi linişteşti agitaţia prin păcătuire, prin sex, prin libertinaj, prin pomenirea repetată a organelor chiar înaintea fetelor dar nu ca să osândeşti făţărnicia pe faţă ci ca să o întăreşti stârnind pofta cea rea, pofta trădătoare mai bine prin sadice pomeniri ce te satisfac.

Adică trebuie să nu mai doreşti şi să nu mai visezi la un post negru fără rugăciuni şi doar pentru a avea o siluetă atractivă, căci diavolul ăsta lunatic şi care te aruncă ba în apă, ba în foc, nu iese decât cu post şi rugăciuni şi când intră sau cînd iese te zguduie şi te zdruncină nemulţumit că de ce-l dai afară fiindcă el se gândea la tine... avea grija ta şi tu-l dai afară?

Practic te păcăleşte ca să descoperi sofismul că trădarea iubirii e bună, şi că e de dorit şi că nu e un surogat să bei şi să sugi la sângiuirile gLumii în timp ce cauţi 'fericirea' de a te uşura de problemă... de coşul care-ţi strică tenul atât de frumos.

Oare nu-ţi dai seama că Froid a fost un mare mincinos păcătos care şi-a bătut joc de oameni învăţându-i medicaal să-şi liniştească ei ispitele prin mândria liniştii de după păcătuire?

Păi un alt fel de linişte şi de liniştire cere Dumnezeu femeilor!.. şi nu acela de a se complace şi a se consola cu păcatul fatalizând superstiţios că altfel se ofilesc.

Nimic nu e mai urât mirositor şi mai jalnic decât o floare pătată de viespii mâncători de carne care roiesc pentru ca s-o ofilească şi să se bucure când văd că-i pică petalele! Aşa le trebe dacă şi-au lepădat spinii care o apărau pe ea de musafirii nepoftiţi ca să nu intre ei în patochiul lor curat şi să-i păteze rochiţa... cea de noapte şi zi, de o noapate şi-o zi.

Adică problema gravă şi ispititoare este că jmecherul a-MUZA-t se pune să facă acte ispititoare şi de mare trădare chiar cu nevasta, cu femeia lui, cu logodnica, cu iubita, cu partenera... că o foloseşte pe ea în rememorarea şi reconstituirea trădărilor pe post de amantă, de profă sexy, de tinerică simpatică, de aia dotată, de asistentă, de masseuză, de secretară, de cameristă, de tot ce vede prin filme, toate fotomodelele, imitând toate poziţiile şi mişcările şi strigătele fiarelor şi animalelor ca să trăiască şi ei ce a văzut el pe la alţii... şi ea ca proasta decât s-o părăsească mai bine îi face toate jocurile ca o amantă răsfăţată... din moment ce aşa le place mai bine la amândoi. Oare ei nu-şi dau seama că trăiesc în viaţa lor intimă tocmai TRĂDAREA şi făţărnicia şi viclenia înşelării... şi asta împreună ca o delicatesă, ca o mană cerească, sau ca o noutate în ale îndrăgostirea cea plină de dulceţuri proaspete? Ei nu văd oare că nu e dulce ci e amar? E toxicitate amară şi scârboasă? Nu văd sărmanii şi de aia se amăgesc mereu că e bine din moment ce toată gLumea face la fel.

Practic trebuie să eviţi păcatul de a imita păcătoşii şi trădătorii păcăliţi cu năravul pedoficei neliniştite care n-are astmpăr până nu... se pătează... cu venin şi aluat toxic de pe la fariseii cei făţarnici care s-au făcut profestori universitari foarte mari şi foarte serioşi încât te intimidează şi te batjocuresc şi te terorizează de parcă tu ai fi pe banii lor şi nu viceversa.

Şi ca să nu mai vorbim de ce fac ei când sunt singuri... cu basmul şi pilda pângărită.