Leonte exista un topic uitat pe acest forum.Este un topic scris la hotarul dintre viata si moarte de catre o fata,Hionia,care a plecat la Dumnezeu.Cea care scria sub acest nume a murit,nu mai este printre noi,nu se va mai loga la acest forum si ce a spus si ce i-a fost spus cu acele cuvinte s-a plecat in eternitate.Cateodata este greu sa crezi ca cineva cu care ieri vorbeai azi nu mai este.Lumea nu s-a oprit in loc,in timp ce ea murea altii se nasteau,zilele si noptile au continuat,la fel iarna si primavara.Dar totusi cumva cuvintele ei de final parca au oprit putin in loc lumea asta nebuna in care si noi inebunim putin cate putin,din ce in ce mai mult,cu fiecare clipa.Pe acel topic speranta si disperarea,durerea si incurajarea,lupta si pace,viata si moartea,toate s-au reunit in postarile ei si ale celor ce i-au scris.Obisnuiesc sa recitesc des,de la o vreme,acel topic si parca nu mai simt nevoia Leonte sa fiu un atotstiutor imbatat de o iluzorie libertate,gata mereu sa dau un sfat sau sa emit,goala si searbada,orice parere.Este o cronica a unei morti spre viata de dincolo acel topic,o fiinta a plecat la Dumnezeu si poate asta trece neobservat dar in fiecare postare de acolo exista ceva ce am pierdut sau pe cale sa pierdem,uitand cat de repede trecem si ce mare dar este viata,cu fiecare clipa a ei pe care o irosim.

Poate parea banal,o moarte undeva nestiuta intr-o lume in valtoare dar frate,nu stiu cum sa spun..cand stai si tot citesti acele randuri si iti dai seama ca ca persoana aceea nu mai este,ca nu mai poti schimba asta,crucea i-a fost luata la final si acum nu mai cunoaste lacrimile si suferinta,este liniste pentru ea,parca totul se schimba in jurul tau,parca te trezesti dintr-un somn dement in care ai uitat de taina vietii si mortii,ne credem domni peste timp si trecem ca un fum.As vrea sa am la final pacea ei si cumva fiinta acesta,desi nu am cunoscut-o si nu am vorbit cu ea niciodata,imi este foarte draga iar cuvintele ei,cu tot ce fiinta umana poate exprima in ele,mai mult decat se poate vedea,m-au ajutat profund sa nu mai il consider pe Dumnezeu o banalitate de zi cu zi,pierdut intre cuvinte aruncate-n prapastia din noi.Cuvintele simple ale unei simple necunoscute in fata mortii m-au impresionat cu mult mai mult decat sfaturi sau opinii care nici macar un centimetru de ghiata de pe inima nu mi-au topit.Nu este sentimentalism ci doar acel sentiment ciudat,profund,cutremurator,tainic,pe care il ai cand vezi hotarul dintre viata si moarte.

Deja am spus prea mult si nu mai trecusem pe aici de ceva vreme asa ca nu iti pot spune decat sa-ti gasesti si tu si eu,si noi toti,pacea,acum sau macar la final.Ramii cu bine si sa ne revedem cu bine daca Domnul va mai ingadui asta.