Eu cred că acum va fi de ajuns să ne multumim cu primirea unirii in principiu, fiindcă ar fi foarte periculos, ba chiar imposibil, să inlăturăm toate obiceiurile cele rele ale Romanilor. De aceea va fi de ajuns, ca episcopul si ceilalti dintre ei, cand vor face in viitor mărturisirea credintei si a unirii, să promită in general, că voiesc să depindă de biserica catolică si de oficiantii substituiti si că voiesc să trăiască după ritul grecesc aprobat de biserica catolică si in alte tinuturi. Va fi apoi datoria noastră pe viitor, să schimbăm incetul cu incetul multe din obiceiurile lor, si anume să le schimbăm chiar si liturghia si forma cultului divin spunandu-le, că obiceiurile acestea s-au introdus la ei din prostia si nestiinta preotilor lor din tările acestea. Acestea au fost adevăratele intentii ale iezuitilor.
La sinodul de la Ferrara Florenta (1438-1439), multi ierarhi au căzut, dar s-au pocăit si vedeau această cădere mai rea decat oricare. De ce să repetăm greselile lor, cand putem să invătăm din greselile lori
Catolicii au folosit foarte mult politica in viata bisericească. Ea este lipsită de curătie, foloseste necinstea si fariseismul politic. Din pricina catolicismului am ajuns la un moment dat ca Ardealul să cadă in mainile lor fără nici un drept, in sfarsit, de apel, pană in zilele noastre; astăzi noi nu mai suntem in măsură să stăpanim tara aceasta a noastră. Ei incearcă să ne cotropească pe toate căile: si pe cale religioasă, si pe cale comercială, si pe cale financiară, nu mai vorbesc de calea lingvistică, nu mai găsesti nici un indicator in limba romană, iar terenurile si intinderile mari pe care le cumpără grofii ăstia din Ardeal sunt in mainile lor.
Să ne aducem aminte de scrisoarea Patriarhului Dosoftei către Episcopul Atanasie Anghel, care căzuse in ispita uniatismului si care il mustră asa: Chir Atanasie, adu-ti aminte că ai venit in Tara Romanească si ai cerut să te fac mitropolit in părtile acelea, adu-ti aminte cum te-am inteles că esti om rău si că inima ta nu era dreaptă cu Dumnezeu si a trecut atata vreme si inconjurai drumurile si apoi cu făgăduielile tale si cu infricosatele-ti jurăminte ne-ai miscat si pe noi si pe ceilalti de te-au ales arhiereu si la urma urmei ai fost hirotonisit cu cinste si ai fost socotit de toti mai presus decat ti se cădea. Ai mărturisit inaintea ingerilor, a arhanghelilor si a lui Dumnezeu, că vei avea credintă in Sfintii Părinti si a lui Dumnezeu Biserică. Apoi a venit aici un tanăr si ne-a spus că te-a văzut la Viena si ai liturghisit cu cardinalul si alti popi francesti si de două ori in acea liturghie francească te-ai lepădat de Sfanta biserică a toată lumea. Ai mărturisit Biserica Romei, ceea ce inseamnă: schismatică si eretică. In sfarsit am auzit că te-ai intors in Ardeal si erai pe cărută cu sase cai si inaintea ta au aprins făclii, că ai strans preoti si le-ai făgăduit iertare de dăjdii si alte lucruri lumesti, numai să fie uniti, ceea ce e totuna ca si a fi despărtiti de Dumnezeu (i) si astfel te-ai făcut din păstor lup, pentru că oile ti le iei din stana lui Hristos si le răpesti in gura diavoluluii Ci eu iti spun: fiule Atanasie, pe care iarăsi te plang pană ce Hristos va lua chip in tine, vino-ti in simtire, nu te teme de jurămintile ce le-ai făcut la Viena, ci teme-te de acelea ce le-ai făcut cand te-ai hirotonisit arhiereu. Nu esti copil mic, gandeste-te că ale latinilor sunt indoiri, sunt lucruri schismatice, sunt minciuni, sunt inselăciune, sunt străine de Sfanta Evanghelie si de Sfintii Părinti.
Asadar să nu ne facem părtasi la erezie, ci mai bine să murim muceniceste pentru adevărul Bisericii lui Hristos, după cum spune si troparul: Sfintilor mucenici, care bine v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati-vă Domnului să se mantuiască sufletele nostre.
Frati romani, nu dati uitării martirajul sfintilor nostri! Apărati-vă credinta si sufletele voastre si ale fiilor vostri.>>
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|