Daca gandim lumeste, in termenii femeii ideale, evident ca ajungem la o fundatura.
Femeia crestina nu isi pune problema de a fi ideala, nu este perfectionista, nu se tine la impecabilitate. Astea sunt duhuri straine de credinta - invatatura si practica crestina.
Femeia crestina isi vede de treaba asa cum a invatat de la crestini, in Biserica.
Ca are sau nu are parte de o casnicie, ca are uneori o casnicie grea, ei bine nu asta este problema centrala a femeii crestine.
Faptul ca o femeie poate ramane nemaritata, ma duce cu gandul la cel putin doua lucruri:
a) poate ca aceasta e Voia Domnului;
b) poate ca vocatia acestei femei este monahismul.
Pot gandi si altele, tot crestineste, insa daca amestecam duhul Bisericii cu alte consideratii care tin de problema maritisului, atunci cred ca alunecam in perspectiva lumeasca, necrestina. Lucru care pe mine nu ma intereseaza in contextul discutiei de pe topic.
Orice lucru de pe lumea asta se poate vedea:
a) in erminie duhovniceasca, adica prin sita de lectura constituita de invatatura si practica oamenilor crestini, madulare ale Bisericii;
b) in duh extraeclesial, lumesc (cu mii si mii de variante dictate de modele vremii si de alti factori).
Numeroase enigme ale Terrei sunt asa doar pentru ca avem pe ochi un binoclu de tabla.
Dezvrajirea de enigme si paradoxuri ale mintii trece obligatoriu prin Biserica.
Iar rugaciunea, nervul si suflul vietii noastre adevarate, e orice miscare intentionata a omului, cand aceasta miscare bineplace lui Hristos. Restul e intuneric.
Sa luam de aici putina lumina pentru intelegerea in duh crestin a femeilor:
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...lor-71556.html