Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
|
Este una din cărțile care a început să-mi schimbe viața în bine. Pentru mai multe detalii, și saitul ăsta e interesant:
http://www.allaboutfasting.com/ .
De pe 10 pînă pe 20 ianuarie nu am mîncat nimic. Am băut apă relativ puțină (nu apă distilată, ci apă de fîntînă și aghiazmă mare), doar cînd îmi era sete. Tranziția a fost de fapt perioada dinainte de cam 10 luni de mîncare strict vegetală, deci nu a fost nevoie de pregătiri speciale în cazul meu. Am făcut-o pentru detoxifiere și autovindecare, deci pentru sănătate. Cînd doctorii îți spun că bolile pe care le ai sînt incurabile și că ei nici măcar cauzele lor nu le cunosc, atunci încerci metodele străvechi de tratament, inclusiv asta.
Etapele postului au fost așa cum le descriu toți: în primele trei zile mi-a fost uneori foame, dar am suportat ușor. După intrarea în ketoză, foamea a dispărut și rar simțeam un fel de deranj în stomac din cauză că se micșora. Nu crampe, nu durere, ci un fel de jenă. În zilele 5 și 6 amețeam dacă mă ridicam brusc la verticală de la orizontală. În rest, în ultima perioadă am fost lipsit de vlagă deoarece în cele 10 zile am muncit mult nopțile, ca niciodată. Normal e să te odihnești cît mai mult dacă ții un astfel de post, dar așa a fost să fie de data asta.
Deja am început să simt avantajele postului. Din ziua a treia mi s-au eliberat sinusurile - fapt neobișnuit pentru mine. Pe la mijlocul perioadei am avut două zile cînd mi-am simțit picioarele de parcă am făcut maraton. Era ca un fel de febră în toți mușchii de la picioare, cauzată de faptul că acolo e cea mai mare parte a toxinelor din corp. Apoi mintea a devenit într-adevăr mult mai clară, exact cum au spus și alții.
Eu sînt tipul de om înalt și foarte slab. Deși rezervele de grăsime erau puține, am slăbit vreo 7 kg. Cînd m-au văzut unii după aceste 10 zile, s-au speriat. Oricum, dacă eu am reușit să fac asta, atunci oricine poate să o facă (mai puțin femeile însărcinate, cele care alăptează, diabeticii, alcoolicii și poate or mai fi și alte categorii excluse). Dar chiar și această problemă se rezolvă prin post, a se vedea exemplul surorii autorului care a ajuns la o greutate normală după ce și-a reparat problemele digestive odihnindu-și sistemul digestiv prin nemîncare.
Cel mai greu mi-a fost să miros mîncarea. În ultimele zile visam la turte și boabe și miezi de nucă și linte cu mămăligă.
Cel mai periculos este să nu faci corect tranziția de la post la mîncarea obișnuită. Este o fază critică de cînd începi a mînca. Dacă ești carnivor și nu faci o trecere graduală proporțională cu durata postului, riști chiar să mori. De aceea cei neexperimentați trebuie să se limiteze la maxim 7-10 zile la început și să fie supravegheați de experți. Eu abia recent am aflat că sînt în lume multe clinici unde te poți interna pentru un astfel de tratament alternativ.
Un coleg mi-a spus că știe pe cineva care s-a vindecat de cancer la colon prin metoda asta, după ce i-am povestit de experimentul meu. Pe Internet literatura de specialitate e plină cu exemple similare, de boli grave sau de oameni cu un picior în groapă care au scăpat încercînd în ultimă instanță și această metodă. E vorba de cărți scrise de oameni serioși, de supraveghetori cărorale-au trecut mii de oameni prin mînă, nu de informații culese de pe bloguri și forumuri.
Rămîne pe viitor să repet periodic postul de la mîncare, după sfatul lui Bragg: mai des și mai scurt, adică de patru ori pe an cîte 10 zile, o zi sau poate două pe săptămînă și nemîncarea după ora 18:00 să zicem. În timp se pot face minuni și de-abia aștept să văd efectele.
Acum știind mai multe, am toată încrederea că un om normal dezvoltat poate ține ușor un post de 40 de zile, cu condiția să aibă experiență.