domnule, nu am facut nimic rau chiar daca a zis gura mea, conshtiintza mea ca se da la satana, ci chiar am prins o vrednicie aberanta, dar poate ca ii voi cere parintelui dupa spovedanie sa citeasca o rugaciune de lepadare de satana, sau va fi suficienta spovedania, nu shtiu... sigur ca imi pare rau pentru starea sufleteasca in care am fost pentru starea conshtiintzei in care am zis ca ma dau la satana, sigur nu am vrut intradevar, sigur a fost o ratacire de moment, dar necazul imi este necaz, shi imi este frica deoarece imi pare ca orishicand ash putea sa fac la fel sau ar putea cel rau sa ma "ajute" sa ma primeasca in suicigashkrautaztii, in kpusha shi printre lipitorile ce napadesc sufletul meu... dar te-am invatzat asha cum m-am priceput MariaB, adica tzi-am spus asha cum pricep eu lucrurile, dar tzi-am zis ca shi tu ai minte, shi tu percepi shi pricepi adevarul, shi mai mult decat atat, am zis sa se faca voia lui Hristos, a Tatalui, caci nu am interese prozelite shi de intreceri, shi nuci nu pot sa afirm ca mi-ar pasa de sufletul tau asha incat sa-tzi doresc binele, doar am zis shi eu ca sa nu te las minciunii, dumneata intzelege cum doreshti, ca acum shtiu cat de mare este greutatea ta, shi cat de mare este durerea... macar un pic, fiindca shi simtzirea mi-e impietrita, asha ca potzi s-o consideri ca pe o dovada de bravada...???
scote-ma iar shi iar Hristoase de la gura mea cea proasta, shi de la conshtiintza shi sufletul meu cel nebun care se da shi se tot da la satana! iar shi iar scoate-ma, rogu-te, Hristoase.
|