Sărmanul Ion
Era un om sărac, Ion, care, cu toate că era împovărat de copii si de nevoi, nu cârtea niciodată împotriva lui Dumnezeu, ci mergea întotdeauna la biserică si rugându-se, zicea: "lată pe nevrednicul Ion, înaintea Ta, Doamne!”
Dumnezeu părea că nu-l aude, si sarcina din spinarea lui Ion se făcea si mai grea.
Si cu cât Dumnezeu era mai surd la strigarea lui, Ion se făcea si mai mititel.
Si iată că Ion muri - si ajungând la poarta cetății veșnice, căzu în genunchi, si asemenea cum făcea în biserică, zise si acum: "Iată pe nevrednicul Ion, înaintea Ta, Doamne!"
Atunci, poarta cerească se deschise, se arătară îngerii si luând între ei pe Ion, îl duseră la picioarele Celui Vesnic.
Si Dumnezeu îi zise: "lată-mă înaintea lui Ion pentru totdeauna!”
|