Ieri mi-a trimis o prietena din copilarie un cantecel. Un cantecel "lumesc":) dar ascultandu-l am inteles ceva. Spune acolo asa:
Nu pot sa cred ca m-am indragostit
De o imagine ce o port doar in gand
Nu pot sa cred ca m-am indragostit
Fata si ochii mi s-au limpezit...
Ascultand, ma gandeam..daca as iubi pe Hristos, din tot sufeltul as avea si rabdare.. Asa cum frumos spune in cantecel, fata si ochii mi s-ar limpezi..si nu as mai vedea "raul" pentru ca sufeltul ar fi plin de El. Asa Iubind, as pune gandul bun in fata cum spune mereu Ovidiu:rolleyes: Cred ca radacina "nerabdarii" este de fapt lipsa iubirii. cate nu face un om indargsotit? cate nu ingaduie? cate nu rabda? fata ii straluceste ca soarele..si zambeste chiar si printre lacrimi.
De as putea sa imi umplu inima cu Iubirea Ei. As avea si rabdare.. Asa cum o boala ce ne-a curins trupul si iese prin piele prin tot felul de bubite..asa si Iubirea Lui de o vom avea in inima va iesi la iveala prin ochii, chipul nostru, ne va satura sufletul si mintea. Sa ne invredniceasca Maicuta Preacurata sa " ne intoxicam" cu iubirea Ei..asa cum frumos spunea un sfant parinte...