Citat:
În prealabil postat de Laura19
Te rog sa dai sursa sa vad si eu exact contextul in care Sf.Nectarie a afirmat ca ierarhii trebuie sa lucreze ptr. eretici!
Nu exista mantuire in afara Bisericii Ortodoxe. Asta este regula, poate sa existe exceptii dar eu nu pot sa spun ce si cum ptr. ca as cadea in erezie. Ce se intampla cu altii este Mila Domnului, iar daca eu as spune ca stiu as mintii, caci nu stiu cu adevarat cum gandeste Domnul, nimeni nu stie. Dar noi trebuie sa spunem si sa marturisim regula si nu exceptia. Bineinteles ca Dumnezeu iubeste toti oamenii si nu le vrea moartea si doreste ca acestia sa vina la ortodoxie si sa se mantuiasca, dar asta nu inseamna ca trebuie sa abuzam de iubire si sa mintim si sa spunem ca exista mantuire in afara Bisericii Ortodoxe.(asa o tin si ecumenistii cu iubirea in sus si iubirea in jos, iar canoanele BO si cele 7 Sinoade Ecumenice(infailibile) sunt calcate in picioare!)
|
Da doamna, sa traiti! Ca la armata (ordonati)cereti, ca la armata raspund. Va dau chiar textul, nu contextul. Ca sa fie mai clar.
<<Iată ce lucruri neobișnuite pentru cei care n-au gustat din iubirea lui Hristos scria Sfântul în Teologia pastorală:
Epsicopul e dator a rămâne veșnic în principiile morale ale Sfintei evanghelii și a nu ieși niciodata din ele, nici a le încălca sub acoperirea deosebirilor dogmatice. Acestea, ca unele ce se referă numai la credință, lasă liberă și neatinsă iubirea, căci dogma nu se războiește cu dragostea. Iubirea este dăruită dogmei, fiindcă ”toate le suferă și toate le rabdă”. Iubirea creștină este neschimbată pentru aceea că nici credința șchioapă a ereticilor nu poate schimba dragostea îndreptată asupra lor. Cineva poate atrage prin iubire la credința sa chiar și o întreagă biserică eretică întemeiată pe o judecare greșită a dogmelor. Niciodata nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă. Pentru aceasta să ne fie pildă Apostolul neamurilor, care, din dragoste chiar și pentru cei ce L-au răstignit pe Hristos, dorea să fie anatema pentru ei. Episcopul care nu-i iubește pe eretici și nu lucrează pentru ei, toate le face din râvnă mincinoasă și este lipsit de dragoste. Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire. Chestiunile legate de crediță nu trebuie să micșoreze iubirea. Învățătorii urii sunt ucenicii celui rău, fiindcă dintru același izvor nu curg și dulcele, și amarul. Învățătorul iubirii, care este episcopul, nu e cu putință să nu iubească, fiind cu desăvârșire neputincios să urască, aceasta pentru că preaplinul iubirii izgoneste ura. (69:Pastorala, Mitropolit Nectarie de Pentapolis, Atena, 1898, pag.210)
( Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfantul Nectarie din Eghina - Făcătorul de Minuni, Viata și Opera, 1846- 1920, Editura Sophia, București 2006, pag. 347)
<<De aceea în ochii săi, ereticii ce altceva puteau fi decât copiii rătăciți ai tatălui și Dumnezeului său și ”în putință” frații săi intru Hristos. Cum să nu-i iubească, să nu-i plîngă și să nu se roage pentru ei?
Duhul iubirii pentru eretici l-a predat sfântul Parinte elevilor săi de la Rozarios, la orele de Teologie pastorala, voind a-i elibera din mreaja intoleranței ce chinuie sufletele necurate in numele, zice-se, al Ortodoxiei. Părintele și-a prefăcut durerea față de cei din afara Bisericii in învățătură intemeiată pe morala Bisericii.>>
( Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfantul Nectarie din Eghina Făcătorul de Minuni, Viata și Opera, 1846- 1920, Editura Sophia, București 2006, pag. 346)