dragii mei, cei care mi-ati urmarit povestea si mi-ati fost alaturi... va anunt ca abia acum am ajuns acasa de la biserica!
m-am simtit datoare sa intru sa va spun cum a decurs totul!
ma... ma simt un om schimbat. nu pot sa descriu in cuvinte cata curatenie, puritate, bucurie am simtit mergand la biserica. am intrat, m-am inchinat si L-am rugat pe Domnul sa ma ierte! am inceput sa plang, imi curgeau lacrimi fierbinti pe obraz si simteam ca imi vine sa intru in pamant de rusine pentru decaderea mea! dar... am simtit ca Dumnezeu a deschis bratele si cumva mi-a transmis "vino la Mine, copila mea!".
tot timpul am simtit ca nu am nicio grija, ca El e langa mine si ca ma va ajuta!
a fost, dragii mei, ceva ce nu am mai vazut si nu mi-a fost dat sa traiesc! linistea, fericirea, curatenia pe care am simtit-o acolo NU mi-a dat-o NICIUN ALT LUCRU in aceasta lume!
mie si mamei ne lipsea asa ceva, se vedea ca Dumnezeu lipseste din viata noastra... ne bucuram din suflet ca, desi am uitat de El, ne accepta cu bratele deschise! eu si mama am hotarat sa mergem impreuna de fiecare data de acum. acolo ne gasim linistea sufleteasca, simtim ca nu suntem singuri la nevoie, la bucurie!
cat despre Alexandru... e putin complicat. el este trist si a fost suparat pe El ca i-a luat mama devreme! bunicii ii spuneau ca "mami va pleca pentru un timp, nu se simte bine" si saracul a ramas in soc cand a intrat in casa si mama lui era rece in pat. era doar un copil de 12-13 ani.... tatal niciodata alaturi, pierduse toata speranta.
i-am povestit cat m-a schimbat aceasta fapta, cat m-a facut sa fiu de fericita si de.... am simtit ca nu pot fi singura, pentru ca El e acolo, pretutindeni!!
a acceptat sa mergem la biserica, vreau sa ii demonstrez ca nu sunt vorbe in vant si ca nu are de ce sa fie suparat pe El. vreau sa Il gasim impreuna pe Dumnezeu si sa aiba grija de noi.
va pup, Camy
|