[Decebal]

b) Sa lamurim acum atitudinea in chestiune religioasa a Masoneriei ce se pretinde suparata cu Marele Orient Ateu din Franta. Mai intai cate ceva din “Constitutia si Regulamentul” Marii Loji Nationale Romane. Observam insa ca in aceasta Constitutie si Regulament nu sunt fixate decat chestiuni formale de procedura, idealurile organizatiei, principiile ei; cuprinsul discutiilor din ateliere nu este facut cunoscut. Constitutia si Regulamentul indruma de cate ori e vorba de o chestiune mai importanta la Marile Constitutiuni, Traditiile si Landmarkurile Ritului. Constitutia si Regulamentul Marii Loji Nationale nu e document pe baza caruia sa se poata spune ceva definitiv referitor la scopurile si actiunea ei, cu atat mai mult cu cat acest document insusi vorbeste de secretele masonice a caror divulgare este socotita intre infractiunile cele mai grave . Ba intr-un loc spune acest document: “In Loji se primesc cunostintele care nu se publica nicaieri si pe care nu le putem invata decat in Loja” .

Dar chiar si din putinele expresii ale acestui document se poate trage o concluzie care arata suficient conflictul masoneriei cu doctrina Bisericii. E adevarat ca in art. 3 al Constitutiei, Statutelor etc. se prevede ca “nimeni nu poate fi primit in francmasonerie daca nu crede in Dumnezeu si in nemurirea sufletului”. Legamintele si juramintele masonilor fata de Ordin sunt contractate pe Sf. Scriptura (p. 4). Dar in alta parte se spune: “Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus din Ordin, daca crede in Marele Arhitect al Universului si practica invataturile sfinte ale moralei”.

Pana aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt atatea alte Societati in care nu se cere nici acest minim de credinta religioasa. Numai cat celelalte Societati au altfel de obiective economice, culturale, cata vreme Francmasoneria se socoteste daca nu un adversar al Bisericii, in orice caz un concurent al ei, cu o credinta proprie a ei. Caci iata ce se spune in pasajul citat putin mai la vale: “masonii, cele mai virtuoase elemente ale tuturor credintelor… cauta sa demonstreze superioritatea credintei pe care o profeseaza”. Asadar un francmason evreu, fara a-si insusi, prin intrarea in Francmasonerie, credinta crestina, e socotit si de francmasonii crestini ca avand o credinta superioara aceleia pe care a revelat-o Insusi Fiul lui Dumnezeu cel intrupat. In mandria francmasonilor de a se socoti deasupra crestinismului , se afla implicata negarea Divinitatii crestinismului, cea mai grava dintre erezii.

Aceeasi concluzie se deduce si din alte datorii impuse masonului. Dupa ce se spune la p. 74 ca “printre noi sunt Frati de toate religiile si rasele”, la p. 75 se cere: “trebuie sa preferi pe un Francmason oricarui alt om, cand solicita, in conditii egale, aceeasi situatie”. Purtarea aceasta trebuie s-o aiba un mason nu numai fata de alt mason din tara, ci si fata de cei din strainatate, caci art. 5 al Constitutiei, Statutelor etc., p. 4 spune: “Oricarui rit i-ar apartine un mason, el este frate cu toti masonii de pe glob”. Prin urmare masoneria formeaza o confraternitate mai presus de religie, de neam si de familie. Un mason considera mai apropiat siesi pe un evreu mason decat pe un roman crestin. Prin aceasta se rupe legatura bisericeasca dintre cei care formeaza, dupa Apostolul Pavel, Trupul tainic al Domnului. Se poate spune ca masonul iese din Biserica, precum iese din comunitatea nationala. “Familia, prietenii – se spune mai departe la p. 75 – sau vecinii sa nu afle chestiuni in legatura cu activitatea francmasonica, atat personala, cat si cea colectiva”.

Putem pune de pe acum intrebarea: ce rost mai are juramantul pe Sf. Scriptura cand il rosteste si un evreu care nu crede in ea, sau cand se respinge originea divina a ei?

Dar poate ca cel putin nu se cuprinde in Marea Loja Nationala decat Romania, asa ca acea confraternitate cu masonii din alte tari ramane o legatura destul de platonica. Chiar asa de ar fi si totusi ar fi grav: se afirma in principiul care pune mai presus de legaturile bisericesti si nationale pe cele masonice. In realitate Masoneria Nationala Romana cuprinde multi straini si nu exista nici o piedica pentru a cuprinde si mai multi. E adevarat ca Supremul Consiliu gr. 33 nu admite in sanul sau ca membri activi decat o patrime de membri neortodocsi .

Dar numarul membrilor ar fi al Supremului Consiliu care se limiteaza intre 9-33. Destul este daca o patrime din ei pot fi neortodocsi. Dar Supremul Consiliu are si membri emeriti. Intre acestia numarul strainilor nu este limitat. Dar ceea ce-i mai important e ca grosul Masoneriei Nationale il formeaza membrii din celelalte grade, de la 1-32, si mai ales cei din primele 3 grade. Intre acestia numarul strainilor iarasi nu e limitat. Fata de toti acesti straini masonul roman e obligat sa le dea sprijin in toate imprejurarile cand se cere – in anumite cazuri cu riscul vietii . Refuzul sprijinului cerut aduce una din cele mai mari pedepse .