"Talantul" sau "talanții"?
Omul, incotro? Vorbeam la deschiderea acestui topic despre o anume osteneala ce ar fi de dorit pentru dobandirea mantuirii, si care mai poate fi numita si "comoara din cer"... Dar oare ce ramane? In mod firesc, cel ce ofera, are promisiunea Mantuitorului Hristos ca va primi cu prisosinta, pe masura sufletului si nu a gestului (in sensul de a nu oferi in mod ipocrit, numai fiindca avem in vedere rasplata gestului)...
Cele bune si de folos sufletelor noastre (...), de la Domnul sa cerem. (Ectenia cererilor) Ce ne este de folos, si ce ne face rau? Si cum ne impacam cu gandul? Noi vrem ceva... De multe ori nici nu stim exact ce anume, fiindca parca si alegerea am dori ca tot Dumnezeu sa o faca pentru noi, tot din teama de a nu gresi... Vrem sa facem "ceva" dar nici noi nu stim exact ce? Dar am vrea ca acel ceva nici sa nu intre in conflict cu legea, nici cu nedreptatirea cuiva, nici cu sminteala, nici cu egoismul... parca am vrea ceva... care sa ne aduca liniste si pace, uitand ca mantuirea se castiga prin lupta cu ispitele, nu prin pace!...
"Cere si ti se va da!" Daca am avea puterea sa privim peste pamant si sa vedem doar rugaciunile de cerere, probabil ca pamantul ar fi inconjurat in totalitate de ceata. Toata lumea cere. Si nu doar lumea...
22. Puii leilor mugesc ca să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
(...)
28. Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
29. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți; (Ps. 103)
Oare cum ar trebui sa cerem fara a face compromisuri cu noi insine? Pentru ca in dorinta noastra de a primi, o luam pe scurtatura si apelam la tot felul de "strategii": unii aleg "mama Omida", altii nu-stiu-ce ritualuri "semi-ortodoxe", cu lumanari multe, altii cred ca Sf Antonie cel Mare indeplineste dorinte daca tin post martea, si uite-asa, in loc sa ne indreptam, mai rau ne smintim, pentru "a primi", pentru "a avea", pentru a pacali "grija" si "nevoia", care de fapt nu se termina niciodata!...
Pana la urma totul se limiteaza la "talantul" sau "talantii" cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu in trecerea noastra prin lume. Unii au primit numai unul, altii mai multi... Cum facem sa-i inmultim, fara a incalca nici una din poruncile care ne-au fost lasate? Cine ne ajuta sa aflam? Rugaciunea curata? Smerenia? Parintele-duhovnic? Greu de inteles... Parca ai tine in mana un banut si ai doua optiuni: una pentru lumea in care traiesti, iar cealalta pentru "comoara din cer"... Incotro, Doamne?
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
|